THE ROMANIAN SOCIETY OF CARDIOLOGY BOARD

Transcription

1

2 THE ROMANIAN SOCIETY OF CARDIOLOGY BOARD President: President elect: Former president: Vice-presidents: Secretary: Treasurer: Members: Gabriel Tatu-Chiţoiu Dragoș Vinereanu Ioan M. Coman Dan Dobreanu Bogdan A. Popescu Antoniu Petriș Daniel Lighezan Eduard Apetrei Daniela Bartoș Mircea Cinteză Radu Ciudin Ovidiu Chioncel Ruxandra Christodorescu Dan Deleanu Alexandru Deutsch Gabriela Doroș Daniel Gherasim Carmen Ginghină Adriana Ilieșiu Ruxandra Jurcuț Adrian Mereuță Florin Mitu Ștefan Moț Mircea I. Popescu Diana Țînț

3 EDITORIAL STAFF Editor-in chief Eduard Apetrei Deputy Editor Carmen Ginghină Associate editors Mihaela Rugină Ruxandra Jurcuţ Bogdan A. Popescu Costel Matei Editors Radu Căpâlneanu Cezar Macarie Founding editor Costin Carp EDITORIAL BOARD Şerban Bălănescu - Bucureşti Luigi Paolo Badano - Italia Ion V. Bruckner - Bucureşti Alexandru Câmpeanu - Bucureşti Gheorghe Cerin - Italia Mircea Cinteză - Bucureşti Radu Ciudin - Bucureşti D. V. Cokkinos - Grecia Ioan Mircea Coman - Bucureşti G. Andrei Dan - Bucureşti Dan Deleanu - Bucureşti Genevieve Derumeaux - Franţa Doina Dimulescu - Bucureşti Maria Dorobanţu - Bucureşti Ştefan Iosif Drăgulescu - Timişoara Guy Fontaine - Franţa Alan Fraser - Anglia Cătălina Arsenescu-Georgescu - Iaşi Mihai Gheorghiade - USA Leonida Gherasim - Bucureşti Aurel Grosu - Chişinău, R. Moldova Assen R. Goudev - Bulgaria Anthony Heagerty - Marea Britanie Alexandru Ioan - Bucureşti Dan Dominic Ionescu - Craiova Gabriel Kamensky - Slovacia Andre Keren - Israel Michel Komajda, Franţa Giuseppe Mancia - Italia Ioan Maniţiu - Sibiu Athanasios Manolis - Grecia Martin S. Martin - SUA Gerald A. Maurer - Austria Şerban Mihăileanu - Franţa Tiberiu Nanea, Bucureşti Gian Luigi Nicolosi - Italia Peter Nilsson - Suedia Nour Olinic - Cluj-Napoca Fausto Pinto - Portugalia Călin Pop - Baia Mare Josep Redon - Spania Willem J. Remme - Olanda Michal Tendera - Polonia Ion Ţintoiu - Bucureşti Panagiotis Vardas - Grecia Margus Viigimaa - Estonia Dragoş Vinereanu - Bucureşti Marius Vintilă - Bucureşti Dumitru Zdrenghea - Cluj-Napoca Secretary Mihaela Sălăgean TECHNICAL INFORMATION Responsibility for the contents of the published articles falls entirely on the authors. Opinions, ideas, results of studies published in the Romanian Journal of Cardiology are those of the authors and do not reflect the position and politics of the Romanian Society of Cardiology. No part of this publication can be reproduced, registered, transmitted under any form or means (electronic, mechanic, photocopied, recorded) without the previous written permission of the editor. All rights reserved to the Romanian Society of Cardiology Contact: Societatea Română de Cardiologie Str. Avrig nr. 63, Sector 2, Bucureşti Tel./Fax: , , ; office@cardioportal.ro

4 Thursday, September 17 th 2015 Friday, September 18 th 2015 Saturday, September 19 th Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure Oral abstract presentations 2 Arrhythmias Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization Oral abstract presentations 4 Clinical case reports Poster 1 Moderated posters Poster 2 Original papers Poster 3 Clinical case reports Oral abstract presentations 5 Cardiac function Oral abstract presentations 6 Cardiomiopathies Oral abstract presentations 7 STEMI Poster 4 Moderated posters Poster 5 Original papers Poster 6 Clinical case reports Oral abstract presentations 8 Heart and diabetes / Metabolic syndrome SOMS Students session Residents session Oral abstract presentations 9 Risk factors and atherosclerosis Young Investigators session Oral abstract presentations 10 Valvular diseases Poster 7 Moderated posters Poster 8 Original papers Poster 9 Clinical case reports 312 Topics index 350

5 Vol. XXII, Nr. 1, 2007 Joi, 17 septembrie 2015 Vineri, 18 septembrie 2015 Sâmbãtã, 19 septembrie Comunicări orale 1 Insuficiență cardiacă stângă și dreapta Comunicări orale 2 Aritmii Comunicări orale 3 Resincronizare cardică Comunicări orale 4 Cazuri clinice Poster 1 Postere moderate Poster 2 Lucrări originale Poster 3 Cazuri clinice Comunicări orale 5 Funcția cardiacă Comunicări orale 6 Cardiomiopatii Comunicări orale 7 STEMI Poster 4 Postere moderate Poster 5 Lucrări originale Poster 6 Cazuri clinice Comunicări orale 8 Cordul și diabetul zaharat / Sindromul metabolic Sesiunea studenților SOMS Sesiunea rezidenților Comunicări orale 9 Factorii de risc și ateroscleroza Sesiunea Tinerilor Cercetători Comunicări orale 10 Valvulopatii Poster 7 Postere moderate Poster 8 Lucrări originale Poster 9 Cazuri clinice 312 Topics index 350

6

7 Romanian Journal of Cardiology Vol. 25 COMUNICĂRI ORALE 1 / ORAL ABSTRACT PRESENTATIONS 1 INSUFICIENȚA CARDIACĂ STÂNGĂ ȘI DREAPTĂ / LEFT AND RIGHT HEART FAILURE 1. Parametrii ecocardiografici cu valoare prognostică pentru mortalitatea intraspital în edemul pulmonar acut non sindrom coronarian acut V. Enache, A.C. Nechita, I. Iordache, M.M. Vintilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon, Bucureşti Scop: Identificarea unor parametrii ecocardiografici cu valoare prognostică pentru mortalitatea intraspital (MIS) la pacienţii cu Edem Pulmonar Acut (EPA) non SCA (în afara unui sindrom coronarian acut) de diverse etiologii. Metoda: 92 de pacienţi consecutivi internaţi în clinică în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 cu diagnosticul de EPA, la care s-a efectuat ecocardiografie în primele 48 de ore. Au fost excluși cei la care s-a confirmat un SCA. Au fost stabilite 3 etiologii, în raport cu datele clinice, anamnestice și ecocardiografice: ischemică: boală coronariană ischemică (BIC) documentată clinic și/sau imagistic, valvulară: leziuni valvulare hemodinamic cel puţin moderate, fără BIC și hipertensivă: criză hipertensivă, fără BIC sau valvulopatie clinic și/sau paraclinic și fracţie de ejecţie ventricul stâng (FEVS) pre zervată. S-a analizat MIS în raport cu parametrii eco cardiografici (FEVS, VSd, AS, TAPSE, ATAP, TDE, ra port E/E\ ) și etiologie. Rezultat: În lotul general următorii parametrii s-au corelat semnificativ statistic cu MIS: VSd (p=0,0062), valoare prag 54 mm la analiza curbei ROC cu sensibilitate 90, specificitate 60, 95% CI 0,589-0,785, arie de sub curba 0,694, p=0,0003), TAPSE (p=0,0002, valoare prag 17 mm, sens. 100, spec. 48,48, 95% CI 0,663-0,851, arie de sub curbă 0,767, p<0,0001), ATAP (p=0,0001, valoare prag 102 ms, sens. 100, spec. 65,71, 95% CI 0,689-0,866, p<0,0001, arie 0,787), TDE (p=0.0038, valoare prag de 196 ms, sens. 81,82, spec. 60, 95% CI 0,601-0,796, arie 0,705, p=0,0002.), raportul E/E\ (p=0,0098). Semnificaţia diferă însă în funcţie de etiologie; rămân semnificative statistic: VSd (p=0,0035) pentru cea valvulară, TAPSE și ATAP pentru ischemica (p=0,0138; p=0,0051) și hipertensivă (p=0,001, p=0,0095), TDE și E/E\ pentru hipertensivă (p=0,0083, p=0,0125). Concluzii: O serie de parametrii ecocardiografici, ușor de obţinut în primele ore ale internării, au dovedit în analiza noastră valoare predictivă pozitivă, independentă pentru mortalitatea intraspital. Valoarea prognostică a acestora se schimbă atunci când este evaluată în funcţie de etiologie, rezultat ce conferă ecocardiografiei un rol important în evaluarea în urgenţă a pacienţilor cu EPA pentru identificarea substratului, stratificarea riscului și stabilirea prognosticului. Echocardiographical parameters with prognostical value for in hospital mortality in non acute coronary syndrome pulmonary edema Introduction: Identifying echocardiographical parameters with a prognostical value for in hospital mortality in non ACS Pulmonary Edema (APE without an acute coronary syndrome) of diversified ethiologies. Methods: 92 patients consecutively admitted in our departament during 1 st January 31 st December 2013 with APE. An echocardiography was performed to every patient during the first 48 hours. The ones with a SCA confirmation were excluded. Three ethiologies were established, according to the clinical data, anamnesis and echocardiography: ischemic - ischemic coronary disease (ICD) clinically and/or imagistically documented, valvular: at least moderate hemodinamic valvular lessions, no ICD and hypertensive: hypertensive crisis, no ICD or valvular disease with a preserved left ventricular ejection fraction (LVEF). The IHM was analized according to echo parameters (LVEF, LVd, LA, TAPSE, PAT, DTE wave, E/E\ ratio) and ethiology. Results: Out of the total, the following parameters have significantly corellated with IHM: LVd (p=0.0062), the cut off value 54 mm at ROC curve analysis with: 90 sensibility, specificity 60, 95% CI , under

8 Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure the curve area 0.694, p=0.0003) TAPSE (p=0.0002, cut off value 17 mm, sens. 100, spec , 95% CI , area 0.767, p<0.0001), PAT (p=0.0001, cut off value 102 ms, sens. 100, spec , 95% CI , p<0.0001, area 0.787), DTE (p=0.0038, cut off value 196 ms, sens , spec. 60, 95% CI , area 0.705, p= ), E/E\ ratio (p=0.0098). The significance differs according to ethiology; statistically significant remain: LVd (p=0.0035) for valvular, TAPSE and PAT for ischemic (p=0.0138; p=0.0051) and hypertensive (p=0.001, p=0.0095), DTE and E/E\ for hypertensive (p=0.0083, p=0.0125). Conclusions: A series of echocardiographical parameters, easily obtained in the first hours of admission have proven a positive predictive and independent value in our analysis for IHM. Their prognossis value changes when assessed according to ethiology, a result that gives echocardiography an important role in evaluating APE in the emergency room for identifying the ethiology, risk stratification and prognossis purpose. 2. Edemul pulmonar non sindrom coronarian acut versus insuficienţa cardiacă acută cronic decompensată clasa IV NYHA - parametrii clinici şi biologici cu valoare prognostică imediată - particularităţi A. Nechita, V. Enache, I. Iordache, M. M. Vintilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon, Bucureşti Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 Scop: Insuficienţa cardiacă acută ICA este un sindrom polimorf clinic și paraclinic, cu o mortalitate încă ridicată intraspital și precoce postexternare. În ultima decadă au fost realizate multe registre naţionale și internaţionale de ICA. Puţine dintre acestea au analizat însă, individual, formele severe de ICA, respectiv Edemul Pulmonar Acut EPA și/sau Insuficienţa cardiacă acută cronic decompensată clasa IV NYHA (ICACD cls IV NYHA). Identificarea unor parametrii clinici și biologici cu valoare prognostică pentru mortalitatea intraspital (MIS) într-un lot de pacienţi cu forme severe de ICA. Particularizarea acestora în funcţie de forma clinică: EPA în afara unui sindrom coronarian acut (EPA non SCA) sau ICACD cls IV NYHA. Metoda: 228 de pacienţi: 136 (59,64%) ICACD cls IV NYHA, 92 (40,35%) EPA non SCA internaţi consecutiv în clinică în perioada 1 ianuarie 31 decembrie Pentru fiecare formă clinică s-au stabilit 3 etiologii, pe baza datelor anamnestice, clinice și paraclinice: ischemică (boală coronariană ischemică (BIC) dovedită clinic și paraclinic), valvulară (leziuni valvulare cel puţin moderate hemodinamic, fără BIC dovedită) și hipertensivă (cu hipertensiune și fracţie de ejecţie ventricul stâng (FEVS) prezervată, fără BIC sau valvulopatie dovedită). Au fost analizaţi parametrii clinici (tensiunea arterială sistolică la prezentare (TAs), alura ventriculară la prezentare (AV)), biologici (ureea, creatinina și sodiul serice, la prezentare), în raport cu forma clinică și etiologia. Rezultat: Există diferenţe semnificative statistic (SS) între valoarea TAs și forma clinică (p=0,00003). EPA vs ICACD se asociază cu o valoare mai mare a valorilor Tas (174+/-37 vs 145+/-33 mmhg). În lotul general substratul ischemic vs nonischemic se asociază cu o valoare TAs mai mică (150+/- 34 vs 163+/-40 mmhg), diferenţa SS (p=0.008). TAs s-a corelat SS cu MIS doar pentru ICACD (p=0,000) cu o val. prag de 100 mmhg sub care riscul MIS crește (sensibilitate 55, specificitate 98, 95% CI 0,712-0,855, arie de sub curba 0,790 și p<0,0001). Nu există diferenţe SS între AV și forma clinică, și nici corelaţii între AV și MIS atât pentru EPA, cât și pentru ICACD. Există corelaţii SS între uree și MIS în lotul general (p=0.0145), corelaţie ce se menţine pentru ICACD (p=0,0002), nu și pentru EPA (p=0,64). Corelaţii la limită SS pentru creatinină și MIS, și doar pentru ICACD (p=0,07). Sodiul la internare se corelează SS cu MIS atât pentru ICACD (p=0,004), cât și pentru EPA (p=0,0003), cu o valoare prag de 131,6mEq/L. Concluzii: Deși în lotul general de ICA parametrii clinici și paraclinici cu valoare prognostică dovedită și-au menţinut semnificaţia statistica similar cu datele din registre, analiza în funcţie de forma clinică a dovedit că valoarea acestora se modifică. Parametrii clasici: TAs la prezentare, ureea, creatinina, Na seric rămân cu valoare predictivă pozitivă pentru MIS doar pentru pacienţii cu ICACD cls IV NYHA; pentru pacienţii EPA, doar sodiul seric a dovedit valoare prognostică.

9 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 Non acute coronary syndrome pulmonary edema versus chronic decompensated acute heart failure NYHA IV class - clinical and biological parameters with short time prognossis value - particularities Introduction: Acute Heart Failure (AHF) is a clinical and paraclinical polymorphic syndrome, with high in hospital and early post discharge mortality. Many national and international registries have outlined this during the last decade for AHF, though few have analised, individually, the severe forms of AHF, APE or CDAHF. Identifying clinical and biological parameters with prognossis value for IHM in a lot of patients with severe forms of AHF. Customizing them according to clinical form: APE without accute coronary syndrome (APE non ACS) or CDAHF. Methods: 228 patients: 136 (59.64%) CDAHF, 92 (40.35%) APE non ACS admitted consecutively in our de partament during 1 st Janury - 31 st December For each clinical form there have been established 3 ethiologies, based on anamnestic, clinical and paraclinical data: ischemic (ischemic coronary disease ICD) - proven clinically and paraclinically, valvular (at least moderate hemodinamically valvular lessions, no proven ICD) and hypertensive (with hypertension and left ventricular ejection fraction preserved, no ICD or proven valvular disease). Clinical parameters have been analised (on admission BPs and heart rate HR) biological (on admission urea, creatinine, sodium) according to clinical form and ethiology. Results: There are statiscally significant-ss differences between BPs and clinical form (p= ). APE vs CDAHF is associated with higher values of BPs (174+/- 37 vs 145+/-33 mmhg). In the general lot, the ischemic ethiology vs non ischemic is associated with lower BPs (150+/- 34 vs 163+/-40 mmhg), with SS difference (p=0.008). The BPs has corellated SS with IHM just for CDAHF (p=0.000), with a cut off value of 100 mmhg, under which the IHM risk grows (sensibility 55, specificity 98, 95% CI , under the curve area and p<0.0001). There are no SS differences between Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure heart rate and the clinical form, or between heart rate and IHM for APE or CDAHF. There are SS corellations between urea and IHM in the general lot (p=0.0145), which is maintained for CDAHF (p=0.0002), not for APE (p=0.64). Near limit SS corellations for creatinine and IHM, only for CDAHF (p=0.07). On admission sodium corellates SS with IHM for both CDAHF (p=0.004) and APE (p=0.0003), with cut off value of meq/l. Conclusions: Even though in the general lot of AHF, clinical and paraclinical parameters with proven prognossis value have mantained their significance similarly to registry data, analysis according to clinical form has proven that their value changes. Classical parameters: on admission BPs, urea, creatinine, sodium maintain a positive prognostic value for IHM just in CDAHF patients, for APE patients just sodium has proven prognostic value. 3. Determinanți clinici și paraclinici ai mortalității intraspital la pacienții cu insuficiență cardiacă acută I. Iordache, V. Enache, A. C. Nechita, C. Delcea, S. Stamate, M. M. Vintilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, București Scop: Identificarea mai multor parametri clinici și paraclinici cu valoare prognostică pe termen scurt (mortalitate intraspital) pentru pacienții admiși cu IC severă: Edem pulmonar acut (EPA) sau IC cronică decompensată (ICCD) clasa IV NYHA. Metoda: Studiul a fost unul retrospectiv, în care am inclus 114 pacienți diagnosticați cu ICA cu formele sale clinice EPA sau ICCD clasa IV NYHA. Au fost analizați următorii parametri: tensiunea arterială sistolică (TAS), ritmul cardiac, BUN, creatinina, sodiu, hemoglobina, aritmii. Am corelat acești parametri cu mortalitatea intraspital și cu profilul clinic pentru a identifica date cu valoare statistică. Am identificat parametrii cu prognostică independentă folosind un model de regresie logistică multivariabilă. Rezultat: 114 pacienți, vârsta medie 73 ani, 51,75% bărbați; EPA 37,72% vs ICCD 59,65%. Următorii parametri clinici și paraclinici au fost identificați ca factori

10 Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure de prognostic, cu sau fără valoare statistică pentru mortalitatea intraspital: TAS înaintea terapiei <140 mmhg are o sensibilitate de 50% și o specificitate de 67% în predicția mortalității; un ritm cardiac la internare> 135 bpm asociază un risc de 3,17 ori mai mare de mortalitate (p = 0,03). Apariția aritmiilor supraventriculare a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate, dar fără valoare statistică; aritmiile supraventriculare sunt strâns legate de profilurile clinice la prezentare: acestea apar de 4,8 ori mai frecvent la pacienții cu ICCD vs EPA. Mortalitatea intraspital a fost de 3,8 mai mare la pacienții cu o valoare cut-off a creatininei la internare de 1,65 mg/dl (p = 0,01). O creștere de 0,3 mg/dl a asociat un risc de mortalitate de 1,61 de ori mai mare (p = 0,00). Valoarea BUN la internare de 31,26 mmol/l asociază un risc de deces de 2,61 de ori mai mare (p=0,02). În plus, orice creștere a BUN independent de valoarea sa inițială determină un impact major asupra mortalităţii intraspital (p=0,0004). Scăderea nivelurilor de sodiu în timpul spitalizării a fost asociată cu creșterea mortalității (p = 0,00006). Orice diminuare a nivelului hemoglobinei în timpul spitalizării a fost legată din punct de vedere clinic și statistic de creșterea ratei de deces (p= 0,025). Concluzii: Anumiți parametri clinici și paraclinici ușor de obținut și de analizat la prezentare și pe parcursul internării se corelează cu creșterea ratei mortalității intraspital la pacienții cu ICA. Printre ei, TAS înaintea terapiei <140 mmhg și o creștere a nivelului creatininei cu >0,3 mg/dl s-au conturat ca factori cu valoare prognostică independentă. Clinical and paraclinical determinants of in-hospital mortality in patients with acute heart failure. Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 clinical presentations APE or CDHF NYHA class IV. The following parameters were analyzed: systolic blood pressure (SBP), heart rate, BUN, creatinine, sodium, hemoglobin, possible on-set of arrhythmic disorders. We correlated these parameters with IHM and clinical profiles and tried to find if there is any statistical evidence. We identified the parameters with independent prognosis using a multivariable logistic regression model. Results: 114 patients, mean age 73 years, 51.75% males; APE 37.72% vs CDHF 59.65%. The following clinical and paraclinical parameters were identified as prognostic factors, with or without statistical value for IHM: SBP before therapy <140 mmhg has a sensibility of 50% and a specificity of 67% in mortality prediction; a heart rate at admission >135 bpm associates a 3.17 times higher risk of mortality (p=0.03). The occurrence of supraventricular arrhythmias was associated with higher risk of mortality, yet without statistical value; supraventricular arrhytmias are closely related to clinical profiles at presentation: patients with CDHF vs APE have a 4.8 higher risk of developing one of them. IHM was 3.8 higher in patients with a cut-off value of creatinine at admission of 1.65 mg/dl (p=0.01). An elevation of 0.3 mg/dl associated a 1.61 higher risk of mortality (p=0.00). The admission BUN value of mmol/l grants a 2.61 higher risk of mortality (p=0.02). In addition, any elevation of BUN despite its initial value determines a major impact on IHM (p=0.0004). Decreasing sodium levels during admission was related to higher mortality (p= ). Any decrease of hemoglobin levels during admission was related clinically and statistically with increased rate of decease (p=0.025). Conclusions: Some easy to obtain and analyse parameters correlate themselves with higher rate of IHM for AHF patients. Among them, SBP before therapy <140 mmhg and an increase in creatinine levels with >0.3 ml/dl have outlined themselves as factors with independent prognostic value. Introduction: Purpose: To identify several clinical and paraclinical parameters with short term prognosis (inhospital mortality - IHM) for patients admitted with severe AHF: Acute Pulmonary Edema (APE) or Chronic Decompensated Heart Failure (CDHF) NYHA class IV. Methods: The study was a retrospective one, in which we included 114 patients diagnosed with AHF with its

11 Romanian Journal of Cardiology, Vol Insuficiența cardiacă cronică și factorii de risc cardiovasculari O. Mitu, L.A. Licheardopol, R. Gâlcă, S. Munteanu, I. Mihalache, M.M. Leon, M. Roca, C.C. Dima, F. Mitu Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa, Iaşi Scop: Insuficiența cardiacă cronică (ICC) rămâne una dintre cauzele majore de mortalitate din sfera cardiovasculară. Recent, ICC a fost divizată în două entități în funcție de fracția de ejecție (FE) a ventriculului stâng: cu FE scăzută (HFrEF), respectiv cu FE păstrată (HFpEF). Cu toate acestea, puține studii au examinat diferențele între cele două condiții în funcție de factorii de risc (FR) cardiovasculari. Astfel, scopul studiului a fost să determine care FR cardiovasculari se corelează cu FE redusă la pacienții cu ICC. Metoda: Am analizat 928 de pacienți, internați în ultimii trei ani în Clinica de Recuperare Cardiovasculară Iași. Toți pacienții incluși aveau diagnosticul la externare de ICC. Au fost evaluați următorii FR: vârsta, sexul, parametrii antropometrici (indexul de masa corporală IMC, circumferința abdominală CA), fumatul, consumul de alcool, hipertensiunea arterială, tensiunea arterială (TA), frecvența cardiacă, istoricul personal de infarct miocardic și by-pass aorto-coronarian (CABG). Dintre markerii biochimici, am urmărit parametrii lipidici (colesterol total, HDL, LDL, trigliceride, non HDL), glicemia, creatinina și acidul uric. FE a fost determinată ecocardiografic și am asumat limita de 55% pentru HFrEF. Analiza statistică a fost efectuată în SPSS v. 20. Rezultat: Vârsta medie este 65,28±10,73 ani. Sexul mas culin prezintă o FE mai scăzută comparativ cu femeile (57,86±9,28 vs 61,57±8,36%, p<0,0001). Fumatul și con sumul de alcool se asociază cu ref (p<0,0001 și p=0,005). FE este deprimată la pacienții cu istoric de infarct miocardic (p=0,001), dar nu la pacienții cu istoric de CABG. IMC și CA sunt ușor mai crescute la pacienții cu HfrEF, dar nu ating limita de semnificație statistică. TA prezintă valori similare între cele două grupuri, dar frecvența cardiacă de repaus este mai crescută la cei cu HFrEF (75,29±18,98 vs 70,77±12,58 bpm, p=0,001). Toți parametrii lipidici sunt semnificativ mai scăzuți la pacienții cu HFrEF (colesterol total p<0,0001; LDL p=0,002; trigliceride p=0,04; non Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure HDL p=0,004). Acidul uric este mai crescut la cei cu HFrEF (5,29±1,73 vs 4,86±1,68 mg/dl, p = 0,001). Concluzii: Sexul masculin, fumatul, consumul de alcool și istoricul personal de infarct miocardic se asociază cu o fracție de ejecție scăzută la pacienții cu ICC. Ceilalți factori de risc, precum parametrii de obezitate sau vârsta, nu se corelează cu FE. Pacienții cu HFrEF prezintă frecvență cardiacă de repaus crescută. Toți parametrii lipidici sunt scăzuți la pacienții cu HFrEF, posibil datorită unui mai bun control lipidic în acest grup. De asemenea, acidul uric trebuie atent monitorizat, deoarece este semnificativ mai crescut la pacienții cu HFrEF. Chronic heart failure and cardiovascular risk factors Introduction: Chronic heart failure (HF) remains one of the major heart diseases with high rates of mortality. Recently, HF has been divided into two main entities according to the left ventricular ejection fraction (EF): with reduced EF (HFrEF), respectively with preserved EF (HFpEF). However, few studies examined the differences between these two conditions according to the cardiovascular risk factors. Thus, the aim of our study was to determine which cardiovascular risk factors were mostly correlated with reduced ejection fraction in patients with HF. Methods: He have analyzed 928 patients, hospitalized in the Cardiovascular Rehabilitation Clinic from Iasi, Romania, in the last three years. All patients presented at discharge the diagnosis of HF. Multiple risk factors were assessed: age, gender, anthropometric measurements (body mass index BMI, waist circumference WC), smoking, alcohol consumption, arterial hypertension, blood pressure (BP) and heart rate, personal history of myocardial infarction or CABG. Among biochemical markers, we were interested in lipid values (total cholesterol, HDL, LDL, triglycerides, non HDL), glycemia, serum creatinine and uric acid. The EF was determined by 2D echocardiography and we assumed a 55% cut-off for HFrEF. The statistical analysis was performed in SPSS v. 20. Results: The patient s average age is 65.28±10.73 years. Male gender presents a depressed EF in comparison with women (57.86±9.28 vs ±8.36%, p<0.0001). Smoking and alcohol intake are associated with ref

12 Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure (p<0.0001; and p=0.005). EF is depressed in patients with history of myocardial infarction (p=0.001), but not in patients who underwent a CABG. BMI and WC are slightly raised in patients with HFrEF, but they do not reach the statistical significance. BP has similar values among the two groups, but resting heart rate is increased in patients with HFrEF (75.29±18.98 vs 70.77±12.58 bpm, p=0.001). All lipid parameters are significantly decreased in HFrEF patients (total cholesterol p<0.0001; LDL p=0.002; triglycerides p=0.04; non HDL p=0.004). Uric acid is increased in patients with HFrEF (5.29±1.73 vs 4.86±1.68 mg/dl, p=0.001). Conclusions: Male gender, smoking, alcohol intake and history of myocardial infarction are associated with a depressed ejection fraction in patients with HF. Other risk factors, such as obesity parameters or age, present no correlation with EF. Patients with HFrEF present an increased resting heart rate. All lipid parameters are decreased in HFrEF patients, probably due to a better lipid control in this group of patients. However, uric acid should be closely monitored since it is significantly raised in HFrEF patients. 5. Efectul ventriculoplastiei cu Algisyl asupra cordului drept S. I. Dumitrescu, I. Droc, G. Neagoe, V. Murgu, D. Savoiu, I. Mocanu, D. Dragomir, S. Stamate, G. Cristian Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, Bucureşti Scop: Evaluarea modificărilor funcţiei sistolice a ventricului drept (VD) și a gradientului presional dintre VD și atriul drept (AD) în primele trei luni după implantarea unui nou dispozitiv, la primii 8 pacienţi ai centrului nostru, randomizaţi în grupul chirurgical al studiului clinic AUGMENT-HF. Metodă: Studiul clinic AUGMENT-HF evaluează siguranţa și efectele cardiovasculare ale Algisyl-LVRTM ca metodă de îmbunătaţire a funcţiei ventricului stâng (VS) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică datorată cardiomiopatiei dilatative ischemice sau nonischemice. Algisyl-LVRTM este un biopolimer clasificat drept dispozitiv medical de către autoritaţiile de reglementare, care se implantează în peretele liber al VS în scopul de a atenua disfuncţia VS prin reducerea Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 stresului parietal, ca urmare a modificării raportului dintre diametrul VS și grosimea peretelui. Tehnica de implantare este chirurgicală, constând din toracotomie stângă, apoi livrarea biopolimerului de către chirurgul cardiovascular printr-o serie de 10 până la 19 implanturi plasate circumferenţial la nivelul segmentelor medii ventriculare. Rezultat: Toţi pacienţii prezintă IC cronică avansată, refractară la tratamentul optim medical, în clasa III NYHA la randomizare, cu disfuncţie de VD și hipertensiune pulmonară ușoară-moderată. Raportăm datele valorilor ecocardiografice de referinţă (preoperatorii) și evoluţia postoperatorie a acestora la 8 zile, o lună și trei luni: Gradient VD-AD (mmhg): Preoperator 42,22±6,38; Ziua 8 37,78±3,82; Luna 1 36,78±3,87; Luna 3 36,89±3,91; TAPSE (mm): Preoperator 12,67 ±2,27; Ziua 8 14,11±1,71; Luna 1 14,56±2,07; Luna 3 14,56±1,56. Ameliorarea funcţiei sistolice a VD și scăderea gradientului presional dintre VD și AD susţin observaţiile privind ameliorarea statusului clinic apreciat prin clasarea NYHA, testul de mers de 5 minute și chestionarul City Cardiomyopathy Questionnaire. Concluzii: Procedura chirurgicală de implantare a biopolimerului alginat a dus la ameliorarea funcţiei VD. Effect of Algisyl ventriculoplasty on right heart Introduction: To evaluate the changes in right ventricular (RV) systolic function and right ventricular-right atrial pressure gradients after implantation of novel device in the first 8 patients from our center, randomized to the surgical group in AUGMENT-HF clinical trial and evaluated after three months. Methods: AUGMENT-HF clinical trial is a randomized, controlled study to evaluate the safety and cardiovascular effects of Algisyl-LVR as a method of LV augmentation in patients with chronic heart failure due to ischemic or non-ischemic dilated cardiomyopathy. Algisyl-LVR is a biopolymer classified as medical device by regulatory authorities that is implanted in free wall of the left ventricle aiming to alleviate LV dysfunction by reducing the wall stress through the modification of the ratio between LV radius and wall thickness. The technique of implantation is a surgical procedure consisting of a left thoracotomy, afterwards the biopolymer

13 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 being delivered by the cardiac surgeon through a series of 10 to 19 implants that are placed circumferential at the mid-ventricular level. Results: All patients have advanced chronic HF refractory to optimal medical treatment, being in NYHA III class at randomization, with RV dysfunction and mild to moderate pulmonary hypertension. We are reporting the baseline echocardiographic values and post-operative evolution at 8 days, one month and 3 months. RV- RA Pressure Gradient (mmhg): Baseline 42.22±6.38; Day ±3.82; Month ±3.87; Month ±3.91; TAPSE (mm): Baseline 12.67±2.27; Day ±1.71; Month ±2.07; Month ±1.56. The improvement of RV systolic function and the decrease of the pressure gradient between RV and right atrium support the observations of improvement in clinical status, evaluated by NYHA class, 6-minutes walk test and Kansas City Cardiomyopathy Questionnaire. Conclusions: The surgical procedure of implantation of the alginate biopolymer resulted in the improvement of the RV function. 6. Valoarea predictivă a parametrilor invazivi și neinvazivi de funcție ventriculară dreaptă la pacienții cu hipertensiune pulmonară arterială tratați cu vasodilatatoare pulmonare R. Enache, A. Buture, R. Badea, I. Ghiorghiu, P. Platon, I. M. Coman, R. Jurcuț, B. A. Popescu, C. Ginghină Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure cu HTAP tratați cu vasodilatatoare pulmonare specifice. Metoda: Treizeci și doi de pacienți (40±16 ani, 23 de femei) cu hipertensiune pulmonară (HTP) (9 cu HTAP idiopatică, 11 cu boli cardiace congenitale, 3 cu boli de țesut conjunctiv, 4 cu HTP tromboembolică inoperabilă și 5 cu alte forme de HTAP) tratați cu bosentan, sildenafil sau cu ambele au fost incluși în studiu. Au fost evaluați parametri clinici, biologici (BNP), invazivi (presiunile VD măsurate prin cateterism cardiac drept) și ecocardiografici de funcție VD. Deformarea longitudinală globală VD (GLS-VD) a fost evaluată în secțiunea apicală 4 camere ca medie a 6 segmente prin ecocardiografie speckle-tracking. S-a definit un obiectiv combinat de deces și agravare a clasei funcționale. Rezultat: Pacienții au fost urmăriți 18 luni (3 36). În timpul urmăririi, dimensiunile cordului drept, presiunile în artera pulmonară și BNP nu au variat semnificativ. Dintre parametrii de funcție VD, TAPSE, velocitatea sistolică maximă a inelului tricuspidian lateral (S-VD) și fracția de modificare a ariei VD (FAC) nu s-au modificat (p=ns), în timp ce GLS-VD a crescut semnificativ (-14,6±5,4 vs -12,6±5,2%, p<0,001). Obiectivul a fost atins de 8 pacienți: 4 au decedat și 4 au prezentat agravarea clasei funcționale. Acești pacienți au avut valori inițiale mai mari ale BNP (543±397 vs 231±287 pg/ml, p=0,036) și ale presiunii telediastolice VD (17±7 vs 10±5 mmhg, p=0,017) și mai scăzute ale S-VD (9,2±2,5 vs 11,1±1,9 cm/s, p=0,034), FAC (27±11 vs 35±7, p=0,019) și GLS-VD (-9,1±4,0 vs -13,9±5,2, p=0,025). La analiza multivariabilă, S-VD a rămas factor predictiv independent al obiectivului (p=0,044). Concluzii: Într-o perioadă medie de urmărire de 1,5 ani, un sfert dintre pacienții cu HTAP au demonstrat semne de agravare clinică în pofida terapiei vasodilatatoare. Parametrii invazivi și neinvazivi de funcție VD au avut valoare predictivă la acești pacienți. Scop: Funcția ventriculului drept (VD) este un factor important pentru evoluția clinică a pacienților cu hipertensiune arterială pulmonară (HTAP). În pofida unei ameliorări clinice semnificative după apariția terapiei vasodilatatoare pulmonare, pacienții cu HTAP continuă să prezinte progresia bolii. Ne-am propus evaluarea impactului parametrilor invazivi și neinvazivi de funcție VD asupra evoluției clinice a pacienților

14 Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure Prognostic value of invasive and noninvasive parameters of right ventricular function in patients with pulmonary hypertension receiving specific vasodilator therapy Introduction: Right ventricular (RV) function is an important determinant of clinical outcome in patients with pulmonary arterial hypertension (PAH). Despite significant clinical improvement after the development of specific vasodilator therapy, PAH patients continue to experience disease progression. We aimed to assess the impact of invasive and noninvasive parameters of RV function on the clinical outcome of PAH patients receiving specific vasodilator therapy. Methods: Thirty-two patients (40±16 years, 23 women) with pulmonary hypertension (PH) (9 with idiopathic PAH, 11 with congenital heart disease, 3 with connective tissue disease, 4 with inoperable chronic thromboembolic PH and 5 with other forms of PAH) treated with either bosentan, sildenafil, or both were followed-up. Clinical parameters and biologic (B-type natriuretic peptide, BNP), invasive (RV pressures measured by right heart catheterization) and echocardiographic parameters of RV function were assessed. RV global longitudinal strain (RVGLS) was assessed from the apical 4-chamber view as the average of six segments by speckle-tracking echocardiography A composite endpoint of death and worsening of functional class was defined. Results: Patients were followed for 18 months (3 36). During follow-up, right chambers size, pulmonary artery pressures and BNP levels did not significantly change. Among parameters of RV function, while tricuspid annular plane systolic excursion (TAPSE), peak systolic velocity of the tricuspid ring at the lateral wall (S-RV) and RV fractional area change (FAC), were not modified (all p=ns), RVGLS significantly increased (-14.6±5.4 vs -12.6±5.2%, p<0.001). The endpoint was reached by 8 patients: 4 patients died and 4 patients showed functional class worsening. These patients had at baseline higher BNP levels (543±397 vs 231±287 pg/ml, p=0.036) and end-diastolic RV pressure (17±7 vs 10±5 mmhg, p=0.017) and lower values of S-RV (9.2±2.5 vs 11.1±1.9 cm/s, p=0.034), FAC (27±11 vs Romanian Journal of Cardiology, Vol ±7, p=0.019) and RVGLS (-9.1±4.0 vs -13.9±5.2, p=0.025). At multivariable analysis, S-RV emerged as an independent predictor of the endpoint (p=0.044). Conclusions: Over an average period of 1.5 years, a quarter of PAH patients showed signs of clinical worsening despite specific vasodilator therapy. Invasive and noninvasive parameters of RV function had predictive value in these patients. 7. Reboundul hipertensiv marker al ameliorării disfuncţiei ventriculare drepte la pacienţii cu embolie pulmonară cu risc intermediar A. C. Ion, C. Andrei, C. Sinescu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: În embolia pulmonară cu risc intermediar sau crescut, suprasolicitarea presională duce la creșterea stresului parietal al ventriculului drept, ca urmare a dilatării sale și a creșterii presiunii telediastolice. Efectul este apariţia ischemiei ventriculare drepte, secundară dezechilibrului între cererea de oxigen crescută și oferta de oxigen tisular. Disfuncţia sistolică ventriculară dreaptă duce la scăderea debitului cardiac ca urmare a interdependenţei ventriculare. Scopul studiului: Demonstrarea unei corelaţii între reboundul hipertensiv și ameliorarea markerilor de disfuncţie ventriculară dreaptă posterapeutic, în special la pacienţii cu embolie pulmonară cu risc intermediar-crescut. Metoda: Criterii includere: prim episod de embolie pulmonară cu risc intermediar-crescut acut. Criteriile de excludere: cardiomiopatia dilatativă, valvulopatii preexistente, afecţiuni hematologice severe. Grupul studiu: 24 de pacienţi cu criteriile anterioare, vârsta <75 ani, fără contraindicaţii de tromboliză, fără disfuncţie renală severă. Pacienţii trombolizaţi cu 10 mg t-pa urmat de 90 mg în 2 h. Grupul control: 36 de pacienţi cu criteriile de includere, însă excluși din grupul studiu. Pacienţii au primit heparină nefracţionată. În grupul studiu, 50% hipertensivi la domiciliu, în grupul control 53% hipertensivi. Funcţia VD evaluată ecografic la admisie și 72 de ore (TAPSE, diametrul telediastolic VD,

15 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 velocitatea contracţiei miocardice). Pacienţii evaluaţi și prin monitorizare TA pe 24 h la 72 de ore de la admisie. Rezultat: Cele 2 grupuri au fost similare cu privire la distribuţia pe sexe, 52% bărbaţi în grupul studiu și 53% bărbaţi în grupul control. Scorul PESI mediu prezenta valori similare, 89,3 în grupul studiu, 92,1 în grupul control. Valoarea medie a tensiunii arteriale sistolice la admisie a fost de 129,6 mmhg în grupul studiu și 132,2 mmhg în grupul control. Toţi markerii de disfuncţie ventriculară dreaptă ecocardiografici au fost amelioraţi semnificativ statistic în grupul studiu comparativ cu grupul control (creștere a TAPSE cu 58,05% în grup studiu vs 29,76% în grup control p 0,007-, creștere a velocităţii de contracţie miocardice cu 61,2% în grup studiu vs 21,5 % în grup control p<0,01-, și scădere a dimensiunilor VD cu 21,27% în grup studiu vs 10,97% în grup control p 0,006-). În același timp valoarea medie a TA sistolice a crescut cu 12,2 % în grup studiu și cu 9,3% în grup control. Încărcătura hipertensivă medie este în grupul studiu 15,5%, în grupul control 8,6%. Concluzii: Aceste date dovedesc că efectul de rebound hipertensiv este asociat cu ameliorarea markerilor de disfuncţie ventriculară dreaptă ca rezultat al interdependenţei ventriculare și a creșterii debitului cardiac. Baze de date mai largi trebuie elaborate pentru elaborarea unor asocieri statistice mai puternice între aceste variabile. The hypertensive rebound a marker of improving right ventricle function in patients with intermediary risk pulmonary embolism Introduction: In intermediary and high risk pulmonary embolism, the pressure overload increases the right ventricle wall-stress, secondary to its dilation and rising telediastolic pressure. As a result the ischemia of the right ventricle wall is present, secondary to elevated O2 demands. The systolic right ventricle dysfunction leads to low cardiac output, because of the ventricle interdependence. Study purpose: to prove the correlation between hypertensive rebound and improving post- Comunicãri orale 1 Insuficienþã cardiacã stângã ºi dreaptã Oral abstract presentations 1 Left and right heart failure treatment RV markers on echocardiography, especially in patients with intermediary-high risk pulmonary embolism. Methods: Inclusion criteria: Patients with first episode of acute intermediary-high risk pulmonary embolism. Exclusion criteria: dilative cardiomyopathy, valvular diseases, severe hematological disorders. Study group: 24 patients with criteria mentioned, younger than 75 y.o., no severe renal dysfunction, no contraindications for thrombolysis. Patients were thrombolysed with t-pa 10 mg bolus, 90 mg in 2h. Control group: 36 patients with criteria mentioned but excluded from the study group. Patients treated with unfractioned heparine. 50% of study group were hypertensives, 53% of control group were hypertensives.the RV function was assessed by echocardiography on admission and on 72 h (by systolic contraction velocity, RV diameter, TAP- SE). Patients evaluated by BP 24h monitoring after 72 h of treatment. Results: The two groups were similar regarding sex distribution, 52% males in the study group, 53% males in the control group. The PESI score was also similar, 89.3 in the study group, while the PESI score in control group was The mean value of the systolic blood presure on admission was mmhg in the study group and mmhg in the control group. All the markers of RV dysfunction were statistically significant improved in the study group compared to control group: an increase of TAPSE with 58.05% in study group vs 29.76% in control group (p 0.007), an increase of myocardial contraction velocity with 61.2% in study group vs 21.5% in control group (p< 0.01), a decrease of the right ventricle diameter with 21.27% in study group vs 10.97% in control group (p-0.006). Meanwhile, the mean systolic blood pressure increased with 12.2% in study group vs 9.3% in control group. Conclusions: This proves that hypertensive rebound is associated with improving markers of RV dysfunction, as a result of the ventricular interdependence and increasement of cardiac output. Larger databases should be developed in order to establish a stronger association between these variables.

16

17

18 Romanian Journal of Cardiology Vol. 25 COMUNICĂRI ORALE 2 / ORAL ABSTRACT PRESENTATIONS 2 ARITMII / ARRHYTHMIAS 8. Turbulența ritmului cardiac o unealtă pentru stratificarea riscului de aritmii ventriculare la pacienții cu boală pulmonară cronică obstructivă C. A. Buzea, M. Dobranici, R. A. Popescu, A. Iernici, C. Delcea, M. I. Balea, D. Gologanu, G. A. Dan Spitalul Clinic Colentina, București Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București Scop: Boala pulmonară cronică obstructivă (BPOC) asociază modificări ale balanței sistemului autonom la nivel cardiovascular și risc crescut pentru aritmii. Aceste modificări, precum și stratificarea riscului pentru aritmii pot fi evaluate prin variabilitatea frecvenței cardiace (HRV) și turbulența ritmului cardiac (HRT). Scopul studiului este acela de a analiza HRV și HRT la pacienții cu BPOC, în vederea caracterizării riscului pentru aritmii ventriculare. Metoda: În studiul nostru prospectiv am inclus pacienți cu diagnostic stabilit de BPOC și un grup control potrivit pentru vârstă și istoric de hipertensiune. Includerea a avut loc în perioada iunie martie 2015, într-un singur centru terțiar. Am exclus pacienții cu istoric de boală coronariană, insuficiență cardiacă sau fracție de ejecție redusă, cord pulmonar, aritmii permanente sau cu terapie antiaritmică, dispozitive implantate sau distiroidii. Parametrii HRV și HRT au fost evaluați prin monitorizare Holter pe 24 h. Am considerat valorile normale pentru HRT: debutul turbulenței (TO) <0% și panta turbulenței (TS) >2,5 ms/rri. Riscul conform HRT a fost definit ca scăzut dacă TO și TS au fost normale, intermediar dacă un parametru a fost anormal și crescut dacă ambii parametrii au fost anormali. Rezultat: Am inclus 46 de pacienți în grupul BPOC și 75 de pacienți în grupul control. Vârsta medie a fost de 60,48±12,45 ani. Pacienții cu BPOC au avut valori semnificativ mai mici SDNN (109,4±35,4 ms vs 137±39,8 ms, p<0,001), SDANN (94,1±33,8 ms vs 118,5±37,6 ms, p=0,003) și HRV-TI (22±4 vs 29,6±9,1, p<0,0001) și ale TS (2,5±2,7 ms/rri vs 7,3±5,2 ms/rri p<0,0001). De asemenea, au fost mai mulți pacienți cu risc intermediar și crescut conform HRT comparativ cu lotul control (45,7% vs 33,3%, p=0,001 și, respectiv, 34,2% vs 10,4%, p<0,0001). La pacienții cu BPOC am înregistrat o medie mai mare a extrasistolelor ventriculare (ESV) pe 24 h (559,7±1935 vs 459,7±1397, p<0,001) și o incidență crescută a combinației de ESV complexe (polimorfe, cuplete, triplete) și tahicardii ventriculare nesusținute, însă fără un prag semnificativ statistic; incidența aritmiilor menționate s-a corelat semnificativ cu categoria de risc HRT, dar nu cu parametrii HRV. Concluzii: Balanța sistemului autonom apeciată prin HRV și HRT este modificată la pacienții cu BPOC. La acești pacienți stratificarea riscului prin utilizarea HRT este un predictor mai bun pentru aritmii ventriculare comparativ cu analiza HRV. Acknowledgement: Această lucrare este efectuată în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), finanțat din Fondul Social European și Guvernul României prin nr. POSDRU/159/1.5/S/ Heart rate turbulence a tool for risk stratification for ventricular arrhythmias in chronic obstructive pulmonary disease Introduction: Chronic obstructive pulmonary disease (COPD) could associate changes in cardiovascular autonomic balance and increased arrhythmic risk. These alterations, as well as the risk stratification for ventricular arrhythmias may be assessed by heart rate variability (HRV) and heart rate turbulence (HRT) parameters. The aim of the study is to analyze HRV and HRT in patients with COPD in order to characterize the arrhythmic risk. Methods: We included consecutive patients with established diagnosis of COPD and a control group matched for age and history of hypertension. The study was

19 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 prospective and was performed between June 2014 and March 2015, in a single tertiary center. We excluded patients with history of coronary heart disease, heart failure or low ejection fraction, cor pulmonale, permanent arrhythmias or on antiarrhythmic drugs, with implanted devices or thyroid dysfunction. HRV and HRT were assessed using a 24-hour Holter recording. Normal values for HRT were: turbulence onset (TO) <0% and turbulence slope (TS) >2.5 ms/rri. The HRT risk was defined as low if TO and TS are normal, intermediate if only one is abnormal and high if both are abnormal. Results: We included 46 patients in COPD group and 75 patients in control group. The mean age was 60.48±12.45 years. Regarding HRV parameters patients with COPD had significantly lower values for SDNN (109.4±35.4 ms vs 137±39.8 ms, p<0.001), SDANN (94.1±33.8 ms vs 118.5±37.6 ms, p=0.0037) and HRV- TI (22±4 vs 29.6±9.1, p<0.0001). Also, TS was lower in COPD patients (2.5±2.70 ms/rri vs 7.3±5.2 ms/ RRi p<0,0001). In the COPD group there were more patients with intermediate and high HRT risk than in controls (45.7% vs 33.3%, p=0.001 and 34.2% vs 10.4%, p<0.0001, respectively). In COPD group we registered a higher number of premature ventricular beats (PVC) per 24 h (559.7±1935 vs 459.7±1397, p<0.001) and a non-significant increased incidence of complex PVC (polymorphic, couplets, triplets) and ventricular tachycardia. The aforementioned arrhythmias were correlated significantly with HRT risk group, but not with any of HRV parameters. Conclusions: Autonomic balance assessed by HRV and HRT parameters is modified in patients with COPD. In these patients risk stratification by HRT parameters is a better predictor for ventricular arrhythmias than HRV analysis. Acknowledgement: This paper is supported by the Sec toral Operational Programme Human Resources De velopment (SOP HRD), financed from the European Social Fund and by the Romanian Government under the contract no. POSDRU/159/1.5/S/ Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias 9. Sindromul de PR scurt poate masca WPW cu risc vital S. Bogdan, A. Nastasă, R. Andrei, A. Deaconu, C. Iorgulescu, M. Dorobanţu, R.G. Vătăşescu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: Sindromul Lown-Ganong-Levine (LGL) ( PR scurt ) este considerat o anomalie electrică benignă, frecvent asociată cu tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV), având ca substrat fie o conducere intra-atrială accelerată prin fibrele James, fie o conducere intra-nodală supra-normală. Prezentăm o serie de 8 pacienți consideraţi inițial ca suferind de LGL și în care ulterior s-a diagnosticat sindrom Wolf-Parkinson- White (WPW). Metoda: Studiul a analizat retrospectiv pacienţii ce au beneficiat de studiu electrofiziologic (SEF) și ablaţie cu radiofrecvenţă pentru TPSV în Laboratorul de Electrofiziologie al Spitalului Clinic de Urgenţă București în perioada iulie 2011 iunie Criteriile de includere au fost: 1. diagnostic iniţial LGL (PR scurt <120 ms; QRS îngust <120 ms; absenţa undei delta evidentă (=>40 ms)); 2. evidenţierea la studiu electrofiziologic a unei căi accesorii cu conducere anterogradă rapidă non-decrementală. Pacienţii cu WPW cu risc vital au fost consideraţi cei cu: 1. perioadă refractară anterogradă efectivă (PRAE) a căii <=240 ms sau R-R minim in fibrilaţie atrială <=240 ms, și 2. fibrilaţie atrială (FiA) susţinută (episod spontan sau inductibil la SEF). Rezultat: Opt pacienţi au corespuns criteriilor de includere (5 femei; vârstă 32+/ 5 ani). La evaluarea iniţială, în ritm sinusal (RS), valoarea medie a intervalului PR a fost de 92+/ 7 ms, iar durata medie a complexului QRS de 81+/ 12 ms. Trei dintre pacienţi aveau documentată TPSV; durata QRS din TPSV era în medie cu 20 ms mai scurtă prin comparaţie cu cea din RS. Doi pacienţi, iniţial consideraţi ca LGL, au ajuns să efectueze SEF după prezentare pentru sincopă în context de FiA cu pre-excitaţie. Un al treilea pacient a dezvoltat FiA susţinută în timpul SEF. În urma SEF, s-au evidenţiat prezenţa de căi accesorii exclusiv stângi (5 laterale; 3 postero-laterale), dintre care 4 cu PRAE <=240 ms, toate ablatate cu succes. Trei pacienţi au avut criterii de WPW cu risc vital. Concluzii: La subiecți tineri cu conducere rapidă pe căile normale (intra-atrial și atrio-ventricular), datorită distanţei faţă de nodul sino-atrial, o cale accesorie laterală stângă poate mima LGL, fiind manifestă doar

20 Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias prin pre-excitaţie minoră, ce rezultă în PR scurt, absenţa undei delta și QRS îngust. Absenţa pre-excitaţiei majore spontane nu garantează benignitatea, motiv pentru care considerăm evaluarea prin SEF ca fiind o unealtă importantă pentru aceste cazuri de graniţă cu diagnostic incert. Short PR syndrome can mask high-risk WPW Introduction: Lown-Ganong-Levine syndrome (LGL) ( short PR ) is considered a benign electrical anomaly, frequently associated with paroxysmal supraventricular tachycardia (PSVT), its underlying mechanism being either an accelerated intra-atrial pathway through James fibres, or an intranodal supernormal conduction. We show a series of eight patients who were at first thought to have LGL, and who were eventually confirmed with a diagnosis of Wolf-Parkinson-White syndrome (WPW). Methods: The study analysed retrospectively patients who had undergone electrophysiological study (EPS) and radiofrequency ablation for PSVT in the Clinical Electrophysiology Laboratory from the Clinic Emergency Hospital Bucharest, July 2011 through June The selection criteria for the study were: 1. Initial diagnosis of LGL (short PR<120 ms; nonwidened QRS <120 ms; the absence of obvious delta wave (=>40 ms)); 2. EPS showing the existence of an accessory path way with fast anterograde non-decremental conduction. The patients with high risk WPW were those with: 1. effective anterograde refractory period (EARP) of the pathway <=240 ms or minimum R-R in atrial fibrilation <=240 ms, and 2. sustained Atrial fibrilation (AF) (either a spontaneous episode or one induced by EPS). Results: Eight patients met the selection criteria (5 women; aged 32 +/- 5 years). During the initial evaluation, which was made with the patients in sinus rhythm (SR), the mean value of the PR interval was 92 +/-7 ms, and the mean QRS duration was 81 +/-12 ms. Three patients had documented PSVT; the QRS during PSVT was about 20 ms shorter by comparison to the duration recorded in SR. Two patients, who were initially thought to have LGL, underwent EPS after presenting with syncope in the context of AF with pre-excitation. A third patient developed sustained AF during EPS. Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 The EPS showed the presence of exclusively left accesory pathways (5 lateral; 3 postero-lateral), out of which 4 had EARP <=240 ms, all of the pathways being succesfully ablated. Three patients met the criteria for high-risk WPW. Conclusions: In young subjects with fast conduction over normal pathways (intra-atrial and atrio-ventricular) due to the distance from the sinoatrial node, a left lateral accessory pathway can mimic LGL, resulting in absence of overt pre-excitation (short PR, absence of delta wave and nonwidened QRS). The absence of overt pre-excitation does not guarantee benignity, thus we think of EPS evaluation as an important tool for these borderline cases with uncertain diagnosis. 10. Tulburări de ritm cardiac în evoluția bolilor hepatice autoimune la pacienți tineri M.C. Beznă, S. Beznă, C. Deliu, C. Pitiş Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Craiova Scop: Printre multiplele manifestări ale hepatitei autoimune, pot fi deseori asociate și tulburările de ritm cardiac, necesitând astfel o diagnosticare și o schemă de tratament adecvate. Scopul lucrării este observarea unor aritmii dezvoltate în evoluția bolilor hepatice auto imune la pacienți tineri, fără patologie cardiacă pre-existentă. Metoda: Studiul a fost efectuat pe un lot de 22 de pacienți tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 50 de ani, diagnosticați prin metode clinice și paraclinice cu hepatită autoimună și care au prezentat tulburări de ritm cardiac, fie la debut, fie pe parcusul evoluției bolii. Au fost analizate următoarele: factorii de risc ai apariției și persistenței aritmiilor, condiția cardiacă și stadiul bolii hepatice. Rezultat: Au fost observate aritmii pe parcursul evoluției bolii hepatice autoimune la pacineți tineri, astfel: tahicardie sinusală la 6 pacienți, bradicardie sinusală la 8 și extrasitole atriale la 6, extrasistole ventriculare la 4, tahicardie supraventriculară la 2, bloc atrioventricular de gradul 1 și fibrilație atrială la 2 pacienți. Factorii de risc asociați cu perturbările de ritm cardiac și boala hepatică autoimună au fost: activitatea inflamatorie autoimună, citoliza hepatică, anemia, terapia imunosupresoare pe termen lung, cardiomiopatia cortizonică,

21 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 modificări hormonale, icter, hipocalcemia, diselectrolitemia, variații ale tensiunii arteriale, dislipidemia, modificări ale glicemiei, anxietatea. Cele mai multe dintre aritmii au fost paroxistice sau persistente. Concluzii: 1. Pe parcursul evoluției bolilor hepatice auto imune, pot fi observate tulburări de ritm cardiac. 2. Profilul aritmiilor înregistrate a fost de: tahicardie și bradicardie sinusală, extrasistole atriale și ventriculare, tahicardie supraventriculară, fibrilație atrială paroxistică, în relație cu factorii de risc ai perturbărilor autoimune și cu terapia imunosupresoare îndelungată (cardiomiopatie cortizonică). 3. Factorii de risc pot declanșa disritmii cardiace în cadrul bolilor hepatice autoimune, necesitând tratament adaptat. 4. Manifestările cardiace pot afecta calitatea vieții, impunând monitorizare și un tratament adecvat, în asociere cu cel pentru boala hepatică autoimună. Cardiac disorders in the evolution of young patients with autoimmune hepatitis Introduction: Multiple manifestations of patients with autoimmune hepatitis may associate cardiac perturbations, needing proper assessment and therapy. The aim of this paper is to assess cardiac disorders occurring in the evolution of autoimmune liver disease in young people, without pre-existing cardiac disease. Methods: The study was conducted on 22 patients, aged years, diagnosed by clinical and laboratory findings with autoimmune hepatitis and who presented cardiac disorders in onset or evolution of disease. There were recorded risk factors of cardiac perturbations appearance, their persistence, heart condition and staging of liver disease. Results: Abnormalities of cardiac rhythm were observed in evolution of autoimmune hepatitis in young patients: sinusal tachycardia in 6 patients, sinusal bradycardia in 8, atrial extrasistoles in 6, ventricular extrasistoles in 4, supraventricular tachycardia in 2, atrioventricular 1st degree block in 1, paroxistic atrial fibrillation in 2 patients. The risk factors associated with cardiac perturbations and hepatic immune disease were: inflammatory immune activity, hepatic cytolysis, anemia, long-term immunosupresor therapy, cortizonic cardiomiopathy, hormonal modifications, jaundice, Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias hypocalcemia, diselectrolitemia, arterial tension oscillations, dyslipidemia, glycemia disturbances, anxiety. Conclusions: 1. In the evolution of disease at patients with autoimmune hepatitis, cardiac disorders may be recorded. 2. Profile of observed cardiac perturbations was: sinusal tachycardia and bradycardia, atrial and ventricular extrasistoles, supraventricular tachycardia, paroxistic atrial fibrillations, related with risk factors of immune disorders and prolonged immunosupresor therapy (cortizonic cardiomiopathy). 3. Risk factors can trigger cardiac dysrhythmia in autoimmune liver disease, requiring adapted monitoring. 4. The cardiac manifestations may worsen the quality of life, needing monitoring and treatment associated with the main autoimmune hepatitis therapy. 11. Efectul tratamentului cu Propranolol și Losartan asupra intervalului QT la pacienții cu ciroză hepatică E. Tcaciuc, S. Matcovschi, L. Vlasov, D. Medvețchi-Munteanu, A. Tcaciuc, N. Nacu Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu, Chișinău Scop: Ciroza hepatică este complicată de dereglări cardio vasculare, cum ar fi circulația hiperdinamică, disfuncția sistolică și diastolică a ventricului stâng și dereglările electromecanice importante. Disfuncțiile electrofiziologice în ciroza hepatică sunt reprezentate de prelungirea intervalului QT, incompetența cronotropă și disocierea electromecanică. Prelungirea intervalului QT rezultă din repolarizarea anormală a miocardului și este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a tahicardiei ventriculare, fibrilației ventriculare și morţii subite. Prelungirea intervalului QT este parțial reversibilă după transplantul de ficat. Scopul studiului a fost de a evalua efectul tratamentului cu propranolol și losartan asupra intervalului QT la pacienții cu ciroză hepatică. Metoda: În studiu au fost incluși 123 de pacienți cu ciroză hepatică virală HBV și HCV, clasa Child-Pugh B și C cu intervalul QT prelungit. Pacienții au fost împărțiți în 3 grupuri: 42 de pacienți au administrat propranolol în doze mg/zi, 45 de pacienți au administrat losartan în doze de 12,5-50 mg/zi și 36 de pacienți nu au

22 Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias administrat nici losartan, și nici propranolol (grup de comparație). A fost utilizată electrocardiografia cu 12 derivații. Inițial și peste 1 lună de tratament s-a cercetat intervalul QT-maximal (QTmax), intervalul QT-corectat (QTc), intervalul QT în derivația II standard (QTII), intervalul QT-mediu (QTm). Rezultat: Tratamentul cu propranolol a descrescut semnificativ intervalul QTmax (de la 449 ± 38 ms la 419 ± 31 ms, p<0,05) și intervalul QTc (de la 501 ± 47 ms la 451 ± 42 ms, p<0,01). Administrarea losartanului a scurtat semnificativ intervalul QTmax (de la 445 ± 39 ms la 415 ± 32 ms, p<0,05) și intervalul QTc (de la 497 ± 45 ms la 448 ± 40 ms, p<0,01). În grupul de comparație peste 1 lună nu s-a modificat semnificativ nici intervalul QTmax (448 ± 38 ms vs 445 ± 36 ms, p>0,05) și nici intervalul QTc (495 ± 42 ms vs 489 ± 39 ms, p>0,05). Nu au fost găsite diferențe semnificative ale dinamicii intervalului QTmax și QTc între grupurile de administrare a tratamentului cu losartan și propranolol (p>0,05). Concluzii: Administrarea medicamentelor cu efect hipotensor portal influențează pozitiv intervalul QT prelungit în ciroza hepatică. Tratamentul cu losartan și propranolol a scurtat semnificativ intervalul QTmax și intervalul QTc la pacienții cu ciroză hepatică. Ameliorarea electromecanică are loc, probabil, datorită efectului acestor preparate atât asupra hemodinamicii sistemice, cât și asupra hemodinamicii portale (efectul hipotensor portal). The effect of the treatment with Propranolol and Losartan on QT interval in patients with liver cirrhosis Introduction: Liver cirrhosis is complicated with cardiovascular disorders, such as hyperdynamic circulation, systolic and diastolic left ventricular dysfunction and electromechanical important disorders. Electrophysiological dysfunction in cirrhosis are the QT interval prolongation, chronotropic incompetence and electromechanical dissociation. The QT interval prolongation resulting from abnormal cardiac repolarization and is associated with an increased risk of developing ventricular tachycardia, ventricular fibrillation and sudden Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 death. The QT interval prolongation is partially reversible after liver transplantation. The aim of the study was to evaluate the effect of the treatment with propranolol and losartan on the QT interval in patients with liver cirrhosis. Methods: The study included 123 patients with liver cirrhosis HBV and HCV viral etiology, Child-Pugh class B and C with prolonged QT interval. Patients were divided into 3 groups: 42 patients were administered propranolol ( mg/day), 45 patients at a dose of losartan ( mg/day) and 36 patients did not take propranolol and losartan (comparison group). A 12-lead electrocardiograph was used. Initially and after 1 month of treatment were examined the maximal QT interval (QTmax), heart rate-corrected QT interval (QTc), QT interval in lead DII (QTII) and mean QT interval (QTm). Results: Propranolol treatment significantly decreased the interval QTmax (from 449 ± 38 ms to 419 ± 31 ms, p<0.05) and the interval QTc (from 501 ± 47 ms to 451 ± 42 ms, p<0.01). Losartan significantly shortened the interval QTmax (from 445 ± 39 ms to 415 ± 32 ms, p<0.05) and the interval QTc (from 497 ± 45 ms to 448 ± 40 ms, p <0.01). In the comparison group the interval QTmax (448 ± 38 ms vs 445 ± 36 ms, p>0.05) and the interval QTc (495 ± 42 ms vs 489 ± 39 ms, p>0.05) remained unchanged after 1 month. No significant differences were found in dynamics of the interval QTmax and QTc between propranolol and losartan administration groups (p>0.05). Conclusions: Administration of the drugs with portal hypotensive effect positively influence the QT interval prolongation in liver cirrhosis. Treatment with propranolol and losartan significantly shortened the QTmax interval and the QTc interval in patients with liver cirrhosis. This is likely due to both the direct action of propranolol and losartan on systemic hemodynamics, and the effect of hypotensive portal. 12. Ablații dificile la copii G. Ivănică, A. G. Negru, L. Sorca-Albișoru, R. Matei, C.Torsin, A. Ionac, L. Petrescu, C. T. Luca, S. Pescariu Institutul de Boli Cardiovasculare, Timișoara Scop: Scopul lucrării este acela de a evidenția precauțiile derivate din dificultatea ablației prin radiofrecvență la copii, fie din perspectiva proximității unor structuri

23 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 (NAV, artere coronare), fie a instabilității sondei în zonele de localizare a țintei de ablație cu amplitudine maximă de mișcare miocardică, precum și a pereților subțiri (risc de perforație) sau a bolilor congenitale asociate (Ebstein, DSA, DSV). Metoda: Între 1998 și 2015, în cadrul IBCV Timișoara s-a internat un număr de 956 de copii cu aritmii, la care a fost efectuat studiul electrofiziologic și ablația prin radiofrecvență, pentru care au fost evaluate dificultățile periprocedurale. Rezultat: Din numărul total de copii s-a selectat un număr de 327 de cazuri dificile, după cum urmează: tahicardie prin reintrare intranodală (triunghi Koch de dimensiuni mici și risc de bloc atrioventricular cauzat de proximitatea nodului atrioventricular) 173 p (52,9%), căi accesorii parahisiene 51 p (15,59%), căi accesorii anterioare (utilizarea cateterului stabilizator) 26 p (7,95%), tahicardii ventriculare pe cord indemn, fasciculare și de tract de ejecție al ventriculului drept 38 p (11,62%), căi accesorii la copii cu boală Ebstein 18 p (5,5%), DSA și DSV 20 p (6,11%), ablația prin radiofrecvență în condițiile atreziei de venă cavă inferioară 1 p (0,3%). Concluzii: Ablația la copil trebuie să se realizeze cu tiruri scurte și energii sub 30 J pentru a evita perforația sau extinderea leziunii spre structuri adiacente (nod atrioventricular, artere coronare). Este necesară utilizarea unui cateter stabilizator în zonele cu motilitate amplă pentru a obține temperatura de ablație și pentru a evita derapajul sondei spre structurile amintite. La copiii cu boli congenitale asociate reperajul țintei de ablație va fi adaptat de la caz la caz, necesitând cunoașterea anatomiei radiologice și a reperelor principale (sinus coronar, His). Difficult radiofrequency catheter ablation procedures in children Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias sed amplitude, associated with a definite risk of heart perforation or a congenital heart disease background (Ebstein, atrial septal defect (ASD), ventricular septal defect (VSD)). Methods: A total of 956 children with arrhythmias were admitted in the Institute of Cardiovascular Medicine Timișoara between Patients who underwent both electrophysiological study and catheter ablation procedure were included and we assessed the encountered difficulties. Results: From the total number of children we selected 327 difficult cases as it follows: atrioventricular nodal reentrant tachicardia (reduced dimensions of the Koch triangle associated with high risk of atrioventricular block, related to the proximity of the atrioventricular node) 173 p (52.9%), parahisian accessory pathways 51 p (15.59%), anterior accessory pathways (requiring the use of a stabilizing sheath 26 p (7.95%), ventricular tachycardia in the absence of structural heart disease (fascicular ventricular tachycardia and right outflow tract tachycardia) 38 p (11.62%), accessory pathways in children with Ebstein's anomaly 18 p (5.5%), ASD and VSD 20 p (6.11%), ablation in patients with inferior vena cava atresia 1 p (0,3%). Conclusions: Ablation in children must be performed using reduced energy (under 30 J) and shorter applications, compared to adults, in order to avoid perforation or the extent of ablation lesion to the adjacent structures (atrioventricular node, coronary arteries). A stabilizing sheath must be used to obtain the efficient ablation temperature and to prevent the slippage of the ablation catheter to other important heart structures. In children with associated congenital disease, the assessment of the ablation target will be adapted from case to case, requiring good knowledge of the radiological anatomy and main electrophysiological structures (coronary sinus, His). Introduction: The purpose of this work is to highlight the precautions derived from the difficulty of radiofrequency catheter ablation in children. The complexity of the ablation procedure in this category of patients results from the proximity of important structures (atrioventricular node, coronary arteries), catheter instability in targeted areas with thin heart walls and increa-

24 Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias 13. Diferențe ale tipurilor de răspuns la testul Tilt pozitiv pentru sincopă în faza pasivă și activă A. Ivănescu, A. Dan, A. Buzea, C. Adam, G.A. Dan Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti Scop: Testul TILT (testul mesei înclinate) este folosit de rutină în evaluarea sincopei. Nitroglicerina (NTG) facilitează apariția unui răspuns vaso-vagal în principal prin pooling venos. Specificitatea testului este scăzută prin provocarea cu NTG. Puține lucrări evidențiază diferențe între tipurile de răspuns la testele TILT pozitive cu și fără provocare cu NTG. Scopul lucrării noastre este de a evidenția diferențele între tipurile de răspuns pozitiv la testul TILT pasiv față de cel provocat cu 0,4 mg NTG sublingual. Metoda: Am evaluat 160 de pacienți (101 femei și 59 de bărbați), cu vârsta între 18 și 81 de ani, investigați pentru sincopă prin testul TILT în ultimele 18 luni. Toți pacienții au fost evaluați în Secția Cardiologie a Spitalului Clinic Colentina. Am utilizat protocolul Westminster pentru testul Tilt și am monitorizat noninvaziv, continuu, tensiunea arterial și frecvența cardiacă folosind analizatorul Finapres Finometer PRO, precum și electrocardiograma continuă cu 12 derivații. Rezultat: 93 de pacienți au avut test pozitiv pentru sincopă vaso-vagală, dintre care doar 23% (21) în timpul fazei passive, iar restul de 77% (72) după administrarea a 0,4 mg NTG sublingual. Nu au fost diferențe semnificative între cele două sexe în grupul pasiv (52% femei, 48% bărbați), în timp ce în grupul NTG, 75% au fost femei și 25% bărbați. În grupul pasiv majoritatea răspunsurilor au fost vasodepresorii (57%), 9,52% cardioinhibitorii și 33,3% mixte. În grupul NTG, tipurile vasodepresor și mixt au fost egal distribuite (40,27%) și 19,44% au fost cardioinhibitorii. 20 dintre pacienți au avut asistolă în timpul testului, 85% (17) după provocarea cu NTG și doar 15% în faza pasivă. De asemenea, vârsta medie în grupul pasiv a fost de 54 de ani, în timp ce în grupul NTG de 43 ani. Concluzii: În grupul nostru, majoritatea pacienților au avut test Tilt pozitiv pentru sincopă vaso-vagală după administrarea NTG sublingual, confirmând creșterea sensibilității la testul provocat. NTG a fost mai susceptibilă să inducă un răspuns vaso-vagal la femei. Mecanismul de răspuns (vasodepressor, cardioinhibitor, mixt) Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 nu a fost influențat semnificativ de NTG, cu excepția prezenței asistolei, care a fost mai frecventă după NTG. Vârsta medie a fost mai mare în grupul pasiv. Differences between the response type during passive and potentiated head-up Tilt testing Introduction: Head-up Tilt testing is routinely used for investigating syncope, but there are still various protocols used worldwide. Nitroglycerine facilitates a vaso-vagal response during HUTT mainly by venous dilationa and increased venous pooling. Our aim was to find out whether there are any differences of the response type during positive HUTT between the passive tests and those potentiated with 0.4 mg sublingual nitroglycerine. Methods: We assessed 160 patients (101 women, 59 men), aged 18 to 81, evaluated for syncope with headup Tilt testing during the last 18 months. We used the Westminster protocol, continuous non-invasive monitoring of the heart rate and blood pressure was performed using Finapres Finometer PRO analyser, as well as continuous 12-lead ECG. Results: 93 patients had a positive test for vaso-vagal syncope, of which only 23% (21) in the passive phase and the remaining 77% (72) after 0.4 mg of sublingual nitroglycerine. There were no significant sex differences in the passive group (52% women, 48% men), whereas in the NTG group 75% were women and 25% men. In the passive group, the majority of responses were vasodepressor (57%), 9.52% cardio-inhibitory and 33.3% mixed type. In the NTG group the vasodepressor and the mixed type were equally distributed (40.27%) and 19.44% were cardio-inhibitory. There were 20 patients that had asystole during the HUTT, 85% (17) after NTG administration and only 15% in the passive phase. Also, the average age in the passive group was 54.57, while in the NTG group was Conclusions: The majority of patients had a positive HUTT for vaso-vagal syncope only after the administration of 0.4 mg sublingual nitroglycerine. Nitroglycerine was more prone to induce a vaso-vagal response in women. The response mechanism (vasodepressor,

25 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 cardio-inhibitory or mixed) was not significantly influenced by nitroglycerine, except for the presence of asystole, which was far more frequent after nitroglycerine. The average age was higher in the passive group. 14. Corelaţii între saltul de conducere şi succesul ablaţiei de tahicardie intranodală G. Cismaru, A. N. Walid, L. Mureşan, R. Roșu, P. Mihai, G. Guşeţu, D. Pop, A. M. Petru, D. Zdrenghea Spitalul Clinic de Recuperare, Cluj-Napoca Scop: Tahicardia prin reintrare intranodala (TRIN) este cea mai frecventă formă de TPSV întâlnită în practica clinică. Apare datorita prezenţei a două căi de conducere la nivel nodal: calea lentă și calea rapidă. Obiectivul studiului de faţă a fost să analizeze dacă există o corelaţie între saltul de conducere lung de peste 100 msec și succesul ablaţiei cu radiofrecvenţă. Metoda: S-au analizat toate procedurile de ablaţie de TRIN din perioada ianuarie iunie În grupul de studiat au fost incluși pacienţii la care s-a decelat salt > 100 msec, iar în grupul control, restul de pacienţi cu TRIN supuși ablaţiei cu radiofrecvenţă. S-au cules date privitoare la succesul procedurii de ablaţie: timp de scopie, timp de procedură, doza de scopie, succes/ eșec. Rezultat: S-au identificat un numar de 16 pacienţi cu salt lung > 100 msec dintr-un număr total de 221 de pacienţi cu ablaţie de TRIN. Acești 16 pacienţi au fost comparaţi cu restul de 205 din grupul control. Vârsta, comparativ între cele 2 grupuri, a fost similară, repartiţia pe sexe, de asemenea. Ciclul tahicardiei la grupul cu salt lung a fost de 382 msec în comparaţie cu grupul control 342 msec (p<0,05). Durata procedurii a fost, de asemenea, mai scurtă în grupul cu salt lung - 95 min. comparativ cu 147 min. (p<0,05). Nu s-au înregistrat diferenţe, însă, în ce privește expunerea la raze X, timpul de scopie sau doza totală de scopie. Concluzii: Pacienţii care se prezintă pentru ablaţie de TRIN și au salt lung > 100 msec la studiu electrofiziologic prezintă ciclu mai lung al tahicardiei și necesită timp procedural mai scurt decât restul pacienţilor. Comunicãri orale 2 Aritmii Oral abstract presentations 2 Arrhythmias Correlations between jump of conduction and ablation success in patients with AVNRT Introduction: Atrio-ventricular node reentrant tachycardia (AVNRT) is the most common form of PSVT encountered in clinical practice. It occurs due to the presence of two pathways at the AV node level: the slow pathway and the fast pathway. The objective of the present study was to examine whether there is a correlation between long jump of more than 100 msec and radiofrequency ablation success. Methods: We analyzed all of AVNRT ablation procedures from January 2011 to June The study group included patients who were detected to have conduction jump of > 100 msec and the control group consisted of the remaining patients undergoing radiofrequency ablation for AVNRT. We collected data on the success of the ablation procedure: success/failure, X-ray exposure time, dose and total procedural time. Results: We identified a total of 16 patients with long jump > 100 msec from a total of 221 patients with ablation of AVNRT. These 16 patients were compared with the remaining 205 in the control group. Age between the 2 groups was similar, as well as sex distribution. Tachycardia cycle length in long jump group was 382 msec compared to 342 msec in the control group (p <0.05). Procedural time was also shorter in the group with long jump: 95 min. vs 147 min. (p <0.05). No differences were recorded in terms of X-ray exposure: total dose and X-ray time. Conclusions: Patients presenting for AVNRT ablation, with a long jump > 100 msec have longer tachycardia cycle length and require shorter procedural time.

26 Romanian Journal of Cardiology Vol. 25 COMUNICĂRI ORALE 3 / ORAL ABSTRACT PRESENTATIONS 3 RESINCRONIZARE CARDIACĂ / CARDIAC RESYNCHRONIZATION 15. Indexul Granov-Goor prezice îmbunătăţirea hemodinamică acută în timpul optimizării terapiei de resincronizare cardiacă S. Bogdan, I. Mazin, E. Nof, A. Bogdan, I. Goldenberg, Z. S. Ben, M. Eldar, M. Glikson, R. Beinart Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: Optimizarea terapiei de resincronizare cardiacă (TRC) poate fi făcută utilizând sistemul non-invaziv cardiac NICaS, un instrument diagnostic care oferă două tipuri independente de măsurători: 1. Debitul cardiac și parametri derivaţi; 2. Indexul Granov-Goor (IGG) pentru evaluarea funcţiei sistolice a ventriculului stâng. Ne-am propus să definim predictorii îmbunătăţirii hemodinamice acute în timpul optimizării TRC ghidată de NICaS. Metoda: Patruzeci de pacienţi purtători de sistem cu TRC de peste 6 luni au fost înrolaţi în trialul NICaS TRC (identificator NCT ), un studiu prospectiv non-randomizat de tip intervențional. Sistemul NI- CaS a fost folosit pentru a ghida optimizarea intervalelor atrio-ventriculare (AV) și inter-ventriculare (VV). Eva luarea iniţială a inclus istoricul, evaluarea clinică, eco cardiografie și măsurătorile hemodinamice cu NI- CaS (indexul cardiac (IC); indexul volum-bătaie (ivb); IGG). Optimizarea TRC a fost făcută respectând un pro tocol cu schimbări secvențiale de 30 ms ale intervalului AV, apoi al VV. IC și ivb au fost re-evaluate cu NI- CaS pentru fiecare nou set de parametri. Îmbunătăţirea hemodinamică acută a fost definită ca o creștere de minimum 10% al IC/iVB, raportat la valoarea de bază. Rezultat: În timpul optimizării TRC ghidate de NICaS, 50% din pacienţi au prezentat îmbunătăţire hemodinamică acută. Aceștia aveau o prevalenţă mai mare a bolii cardiace ischemice (75% vs 35%; p=0,01) și o rată mai mare de non-răspuns la TRC (55% vs 25%; p=0,05). De asemenea, aveau fracţie 15%; p=0,07) și parametri ± 11% vs 36 ± de ejecţie mai scăzută (31 0,73 l/min./m 2, p =±0,51) vs 2,65 ± hemodinamici mai proști la bază (IC 2,25 11 ml, p=0,007). Nu s-a notat o diferenţă ± 7 vs 42±0,09; ivb 34 statistic semnificativă între IGG la bază la pacienţii cu îmbunătăţire 2,7; p±2,1 vs 10,6 ± hemodinamică acută faţă de cei fără îmbunătăţire (8,9=0,12). În analiză univariată, IGG la bază s-a corelat cu îmbunătăţirea hemodinamică acută (OR 0,74; p=0,03). De fapt, un IGG la 11,5 a fost un predictor independent pentru absenţa >baza îmbunătăţirii hemodinamice acute (OR 9,6; p=0,04) cu o valoare predictivă pozitivă de 88%, după corecţie pentru parametrul clinic reflectând statusul de non-răspuns la TRC. Concluzii: IGG la bază prezice îmbunătăţirea hemodinamică acută în timpul optimizării TRC ghidate de sistemul NICaS. O valoare prag de al IGG la bază de 11,5 poate fi folosită pentru a evidenţia pacienţii ce pot deriva un beneficiu în urma optimizării TRC folosind NICaS. Granov-Goor index predicts acute hemodynamic improvement during CRT optimization Introduction: Cardiac resynchronization therapy (CRT) optimization can be performed using the noninvasive cardiac system (NICaS), a diagnostic instrument that offers two independent types of measurements: 1. cardiac output and derivatives; 2. the Granor- Goor index (GGI) for left ventricular systolic function assessment. We sought to define predictors for acute hemodynamic improvement during NICaS guided CRT optimization. Methods: Forty patients with CRT systems implanted >6 months, regardless of response status, were enrolled in the NICaS CRT trial (clinicaltrials.gov identifier NCT ), a non-randomized interventional prospective study in which NICaS guided atrio-ventricular (AV) and inter-ventricular (VV) delays optimization. Baseline assessment included medical history, clinical

27 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 evaluation, echocardiography and NICaS hemodynamic measurements (cardiac index (CI), stroke volume index (SVi), GGI). CRT optimization was done according to a pre-specified protocol using sequential changes of 30 ms for AV delay followed by VV delay. CI and SVi were re-assessed by NICaS for each new set of parameters. Acute hemodynamic improvement was defined as an increase of 10% in CI/SVi compared to baseline. Results: During NICaS guided CRT optimization, 50% of the patients presented acute hemodynamic improvement. These patients had higher prevalence of ischemic heart disease (75% vs 35%; p=0.01) and non-response to CRT (55% vs 25%; p=0.05). Moreover, they had lower ejection fraction 15%; p=0.07) and worse baseline hemodynamic parameters ±11% vs 36± (31 11 ml, p±7 vs 42±0.73 l/min./m 2, p=0.09; SVi 34±0.51 vs 2.65± (CI 2.25=0.007). Baseline GGI did not differ significantly between improved 2.7; p=0.12). In±2.1 vs 10.6± and not improved patients (8.9 univariate analysis, baseline GGI was associated with acute hemodynamic improvement (OR 0.74; p=0.03). In fact, baseline GGI >11.5 was an independent predictor for no hemodynamic improvement (OR 9.6; p=0.04) with a positive predictive value of 88%, after correction for non-response to CRT. Conclusions: Baseline GGI predicted acute hemo dynamic improvement during NICaS guided CRT optimization. A baseline GGI cut-off of 11.5 could be possibly used in order to outline those who may benefit from NICaS CRT optimization. 16. Utilizarea sondelor de stimulare VDD pentru terapia de resincronizare cardiacă - un studiu retrospectiv tip cohortă de fezabilitate şi siguranţă R. Şoşdean, B. Enache, R. Macarie, R. Ianoş, A.M. Ştefea, S. Pescariu Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş, Timişoara Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization lare VDD funcţional este folosit de rutină pentru sistemele DDD, dar datele din literatură sunt limitate cu privire la utilizarea sondelor unice VDD pentru atriul și ventriculul drept, în vederea simplificării sistemului și implicit a implantarii sale. Scopul acestui studiu este de a analiza fezabilitatea și siguranţa utilizării a 2 sonde (sistem VDD) în loc de 3 (sistem DDD), pentru resincronizarea atrio-biventriculară la pacienţii fără boală de nod sinusal, care prezintă indicaţie de terapie de resincronizare cardiacă. Metoda: Am analizat retrospectiv un număr de 98 de pacienţi implantaţi în clinica noastră între 1 ianuarie 2000 și 1 ianuarie 2011, cu sisteme/dispozitive de resincronizare cardiace tip VDD și/sau DDD. Pacienţii au fost împărţiti în 2 grupuri în funcţie de tipul dispozitivului: grupul I (grupul de studiu) cu sisteme de stimulare VDD incluzând 49 de pacienţi fără boală de nod sinusal (fără necesitate de stimulare atrială) și grupul II (grupul martor) cu sisteme de stimulare DDD incluzând alţi 49 de pacienţi. Grupurile au fost comparate în funcţie de rata de complicaţii necesitând reintervenţie (exteriorizarea dispozitivului, deplasare de sonde). Rezultat: Cele două grupuri sunt similare cu privire la vârstă, sex, etiologia cardiomiopatiei dilatative, clasa NYHA, aspectul QRS, comorbidităţi. Durata medie de urmărire a fost de 31 de luni. S-a decelat un număr total de 4 (8,1%) complicaţii în grupul I și 10 (20%) în grupul II (p= 0,14). Trei pacienţi (6,1%) din grupul II au avut infecţie de buzunar și nici unul în grupul I (p= 0,24). S-a decelat un număr de 4 (8,1%) deplasări de sonde în grupul de studiu (I) și 7 in grupul martor (II) (p= 0,52). Diferenţele între grupuri nu sunt semnificative statistic, dar există o tendinţă evidentă de scădere a numărului de complicaţii de toate tipurile cu sistemele VDD. Nici unul din pacienţii cu sisteme VDD nu a necesitat upgradare la un sistem DDD pe perioada urmăririi. Concluzii: Utilizarea sondei unice VDD pentru terapia de resincronizare cardiacă este fezabilă și sigură. Aceste rezultate susţin ideea de a analiza utilizarea unei sonde unice VDD de defibrilare pentru acești pacienţi. Acknowledgement. Acest studiu a fost efectuat în cadrul Fondului Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane , Proiect nr. POSDRU/159/1.5/S/ Scop: Implantarea dispozitivelor cardiace triplu-camerale este o intervenţie complexă și dificilă, unul dintre motive fiind numărul mare de sonde. Modul de stimu-

28 Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization Use of VDD pacing leads for cardiac resynchronization therapy - a safety and feasibility retrospective single center cohort study Introduction: Implantation of triple chamber cardiac devices is a complex and challenging intervention and one of the reasons is the high number of leads. Functional VDD pacing mode is routinely used for DDD pacing systems, but data in the literature is scarce regarding the use of single-pass VDD pacing leads, in order to simplify the system and its implantation. Our aim is to analyze the feasibility and safety of using two leads (VDD system) instead of three (DDD system), for proper atrio-biventricular synchronization in patients without sinus node disease. Methods: We retrospectively analyzed a number of 98 patients implanted in our clinic between 1st January 2000 and 1st January 2011, with VDD or DDD cardiac resynchronization therapy pacing systems. The patients were divided in two groups according to the pacing system: group I (study group) with VDD pacing system including 49 patients without sinus node disease (without the need of atrial pacing) and group II (control group) with DDD pacing system including the other 49 patients. The groups were compared by the rate of complications requiring intervention (device exteriorization, lead displacement). Results: The two groups were similar regarding age, sex, etiology of dilated cardiomyopathy, NYHA class, QRS aspect, comorbidities. The medium follow-up time was 31 months. We encountered a total number of 4 (8.1%) complications in group I and 10 (20%) in group II (p= 0.14). 3 (6,1%) patients in group II had pocket infections and none in group I (p= 0.24). There was a number of 4 (8.1%) lead displacements in the study group (I) and 7 in the control group (II) (p= 0.52). The differences between the groups are not statistically significant, but there is a visible trend of lowering the complication rate of all type with VDD systems. None of the patients with VDD systems needed an up-grade to a DDD system during follow-up. Conclusions: The use of single-pass VDD pacing leads for cardiac resynchronization therapy is safe and feasible. These results support the idea of analyzing the use of single-pass VDD defibrillator leads for these pa- Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 tients. Acknowledgements. This work was conducted under the frame of European Social Fund, Human Resources Development Operational Programme , Project no. POSDRU/159/1.5/S/ Este ecocardiografia 3D superpozabilă cu ecocardiografia 2D pentru iniţierea terapiilor cu dispozitive implantabile în insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă? S. Mihăilă, A. Velcea, A. Andronic, L. Matei, S. Călin, C. Rimbaş, D. Muraru, L. Badano, D. Vinereanu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: Fracţia de ejecţie a ventricului stâng (FEVS) este un element-cheie pentru iniţierea diverselor metode terapeutice invazive la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă (ICFEr). Limita de 35% a FEVS, recomandată de ghidurile actuale, este bazată pe studii în care s-au efectuat măsurători prin ecocardiografie bidimensională (2DE). Ecografia tridimensională (3DE) s-a dovedit a avea o mai bună acurateţe și reproductibilitate pentru măsurarea volumelor ventriculare și a FEVS. În acest context, scopul studului a fost să stabilim dacă ecocardiografia 3D poate fi superpozabilă cu ecografia 2D pentru stabilirea indicaţiei de terapie cu dizpozitive implantabile la pacienţii cu ICFEr. Metoda: S-au achiziţionat imagini standard ale VS prin 2DE și 3DE (Vivid E9, GE HealthCare) la 51 de pacienţi cu ICFEr, simptomatici și în ritm sinusal (46 B, 58±17 ani). Un ecocardiografist expert (Expert), cu mai mult de 2 ani de specializare în 2DE și 3DE, și 3 ecocardiografiști cu diverse nivele de expertiză în 2DE (Începător, Mediu, Avansat) și după 3 luni de training comun în 3DE, au măsurat volumele VS și FEVS pe aceleași imagini obţinute prin 2DE și 3DE. Rezultat: FEVS medie a fost 35±10% cu 2DE și 33±10% cu 3DE. A existat un bun agreement între clasificarea FEVS (mai mare și mai mică decât 35%), pentru toate nivelele de training în ecocardiografie (toate kappa

29 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 >0,60, dar sub 0,80: Expert-kappa 0,73; Avansat-kappa 0,69; Medium-kappa 0,75; Începător-kappa 0,79). Procentele de pacienţi re-clasificaţi prin 3DE ca având FEVS peste 35% a fost: 4% pentru Avansat, 4% pentru Mediu și 6% pentru Începător. Procentele de pacienţi re-clasificaţi prin 3DE ca având FEVS sub 35% au fost: 10% pentru Avansat, 8% pentru Medium și 4% pentru Începător. Totuși, utilizând 3DE, Expertul nu a re-clasificat nici un pacient că având FEVS >35%, dar a reclasificat 14% din pacienţi ca având FEVS<35% și, de aceea, indicaţie de terapie cu device-uri. Concluzii: Indiferent de nivelul de expertiză, ecografia 3D prezintă un bun agreement cu ecografia 2D pentru măsurarea FEVS la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă. Totuși, mai mult de 10% din pacienţi sunt re-clasificaţi ca având nevoie de terapie invazivă când FEVS este măsurată prin ecografie 3D de către un ecocardiografist experimentat atât în 2D, cât și în 3D. Mai multe studii sunt necesare pentru a stabili dacă sunt necesare noi cut-off-uri ale FEVS pentru stabilirea indicaţiilor de terapie cu device-uri la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, când măsurătorile sunt efectuate utilizând ecocardiografia 3D. Is 3D interchangeable with 2D echocardiography for the initiation of device therapy in patients with heart failure with reduced ejection fraction? Introduction: Left ventricular ejection fraction (LVEF) is a key element for the initiation of different therapeutic strategies in patients with heart failure with reduced ejection fraction (HFrEF). At present, 3D echo is a more accurate and reproducible method for the measurements of the LV volumes and EF. However, event though the cut-off limit of 35% recommended by the current guidelines is based on 2D echo studies, it is accepted that 2D and 3D echo provide similar results for the LVEF. The purpose of the study was to establish if 3D echo could be interchangeable with 2D echo for the initiation of device therapy in HFrEF, when used by trainees with different levels of expertise in echocardiography Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization Methods: 51 patients with symptomatic HFrEF and sinus rhythm (46 males, age 58±17 years) underwent standard transthoracic 2D and 3D full-volumes acquisitions of the LV (Vivid E9, GE Healthcare). One expert observer with more than 2 years of training in both 2D and 3D echo (Expert), and 3 trainees with different levels of expertise in 2D and three month-training in 3D echo (Beginner, Medium, and Advanced) measured the 2D and 3D LV volumes and LVEF of the same already acquired images. Results: Mean LVEF was 35±10% with 2D, and 33±10% with 3D echo. There was a good agreement between 2D and 3D echo classification of the LVEF (greater than 35% and lower than 35%), for all levels of training (all kappa >0.60, but below 0.80). However, using 3D echo, the expert observer did not re-classify any patient into having a LVEF more than 35%, but re-classified more than 10% of the patients into having a LVEF below 35% and, therefore, indication for device implantation. Conclusions: Regardless of the level of training in echocardiography, 3DE has a good agreement with 2DE for measuring LVEF in patients with HFrEF. However, more than 10% of the patients are reclassified into having indication for device therapy when using 3DE. Further studies are necessary to assess if new cut-off limits need to be defined, when using 3DE assessment of the LVEF in patients with HFrEF. 18. Memoria cardiacă postcardiostimulare este asociată cu întârziere omogenă în activarea mecanică a ventriculului stâng: un studiu ecocardiografic pilot M. C. B. Șuran, A. D. Mărgulescu, R. Bruja, C. Silişte, D. Vinereanu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: Memoria cardiacă (MC) este definită ca apariţia de unde T negative anormale la încetarea unei perioade de depolarizare ventriculară alterată, ca de exemplu cardiostimularea. Studii pe modele animale au sugerat că MC ar putea fi însoţită de alungirea duratei potenţialului de acţiune și de creșterea strain-ului în segmentele

30 Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization Introduction: Cardiac memory (CM) is defined as abnormal T-wave inversions that appear when sinus rhythm resumes after a period of altered ventricular depolarization, such as cardiac pacing. Animal studies suggested that prolonged action potential duration and increased strain in late-activated myocardial segments may underline CM, but data in humans are scarce. Aim: To test the hypothesis that CM, induced by ventricular pacing, is associated with increased longitudinal strain (LS) and time-to-peak strain (TTP-LS) in late compared to early-activated segments, as assessed by 2D-speckle tracking echocardiography (2D-STE). Methods: We studied 10 patients (8 women, 69±13 years), with a DDD pacemaker implanted for sinus node dysfunction, with normal atrio-ventricular conduction and QRS/T morphology at baseline, and no evidence of myocardial ischaemia at pacing stress echocardiography. CM was induced by 2 weeks of DDD pacing with a short AV delay. ECGs and 2D-STE were performed at baseline, immediately after cessation of pacing (peak CM), and 4 weeks after (CM washout). By echocardiography, we measured: left ventricular (LV) ejection fraction, LV diastolic function (E, A, E/E ), peak LS and TTP-LS for all segments, including the earliest (i.e. adjacent to the pacing site) and latest (i.e. most remote from the pacing site), using the 18-segment LV model. Results: All patients showed T-wave memory at peak CM which disappeared by CM washout. There were no differences in LV global, systolic and diastolic functions between examinations. Peak LS was also similar at baseline vs peak CM vs CM washout for both the earliest (-19.7±4.4% vs -19.2±5.1% vs -19.8±3.7%, p=0.96) and latest-activated segments (-16.6±4.0% vs -18.3±4.4% vs -18.4±3.7%, p=0.54). At peak CM, TTP-LS increased homogeneously and remained increased at CM washout: all segments: 416±50 ms vs 452±26 ms vs 458±18 ms, p=0.021; earliest segments: 396±47 ms vs 433±25 ms vs 423±21 ms, p=0.048; latest segments: 465±59 ms vs 520±52 ms vs 516±34 ms, p= However, dispermiocardice activate tardiv, comparativ cu cele activate precoce, însă există puţine date la subiecţi umani. Scop: Ne-am propus să testăm ipoteza că MC, indusă de cardiostimulare ventriculară, este asociată cu creșterea strain-ului longitudinal (LS) și a timpului până la maximum de strain (time-to-peak strain, TTP-LS), în segmentele miocardice activate tardiv, comparativ cu cele activate precoce, prin evaluare prin ecocardiografie 2D-speckle tracking (2D-STE). Metoda: Am studiat 10 pacienţi (8 femei, 69±13 ani), cu stimulator cardiac DDD implantat pentru disfuncţie sinusală, cu conducere atrioventriculară și morfologie QRS/T normale în stare bazală și fără dovadă de ischemie miocardică la ecocardiografie de stres prin pacing. MC a fost indusă prin 2 săptămâni de stimulare DDD cu interval AV scurt. Am efectuat ECG și 2D-STE în stare bazală, imediat după oprirea cardiostimulării (maximum de MC) și după 4 săptămâni (ștergerea MC). Am evaluat prin ecografie: fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (VS), funcţia diastolică a VS (E, A, E/E ), peak LS și TTP-LS pentru toate segmentele miocardice, inclusiv cele activate precoce (adiacente site-ului de stimulare) și tardiv (cel mai îndepărtate de site-ul de stimulare), folosind un model VS cu 18 segmente. Rezultat: Toţi pacienţii au avut memorie de undă T la maximul MC, care a dispărut până la 4 săptămâni. Funcţia VS globală, sistolică și diastolică, nu a diferit între examinări. Peak LS a fost, de asemenea, similar în stare bazală vs maximul MC vs ștergerea MC, atât pentru segmentele precoce (-19,7±4,4% vs -19,2±5,1% vs -19,8±3,7%, p=0,96), cât și pentru cele tardive (-16,6±4,0% vs -18,3±4,4% vs -18,4±3,7%, p=0,54). La maximum de MC, TTP-LS a crescut omogen și a rămas crescut la ștergerea MC: toate segmentele: 416±50 ms vs 452±26 ms vs 458±18 ms, p=0,021; segmentele precoce: 396±47 ms vs 433±25 ms vs 423±21 ms, p=0,048; segmentele tardive: 465±59 ms vs 520±52 ms vs 516±34 ms, p=0,033. Dispersia TTP-LS (coeficientul de variaţie) nu s-a modificat între examinări (10±4% vs 10±3% vs 10±4%, p=0,94). Concluzii: La subiecţi umani, MC indusă de cardiostimulare s-a însoţit de întârzierea omogenă a TTP- LS pentru toate segmentele miocardice la maximul de MC, care a persistat la ștergerea MC electrice după 4 săptămâni (dar fără modificarea semnificativă a peak LS). Aceste date preliminare sugerează că modificările mecanice nu se suprapun complet peste cele electrice in MC. Sunt necesare studii suplimentare pentru demascarea interrelaţiei dintre alterările mecanice și cele electrice în cazul MC. Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 Post-pacing cardiac T-wave memory is associated with homogeneous delay of left ventricular mechanical activation: a pilot echocardiographic study

31 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 sion of TTP-LS (coefficient of variance) was unchanged between examinations (10±4% vs 10±3% vs 10±4%, p=0.94). Conclusions: In humans, pacing-induced peak CM was associated with homogeneous delay of TTP-LS in all myocardial segments (and no difference of peak LS), which persisted at 4 weeks despite electrical CM washout. Our preliminary data suggest that mechanical changes do not completely overlap electrical CM. Further studies are needed to unmask the interplay between electrical and mechanical alterations in CM. 19. Boala de reflux gastroesofagian - posibil trigger la pacienții cu fibrilație atrială M. Floria, O. Bărboi, M. Grecu, C. Rezuș, C. Cijevschi Prelipcean, G. Bălan, V. L. Drug Spitalul de Urgență Sf. Spiridon, Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa, Iaşi Scop: Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) pare să fie mai frecventă la pacienții cu fibrilația atrială (FA). Metoda: Au fost studiate prospectiv prevalența BRGE la pacienții cu FA (grup de studiu) versus ritm sinusal (RS, grup de control), remodelarea structurală a atriului stâng evaluată prin ecocardiografie transtoracică și variabilitatea R-R ca markeri de remodelare structurală și electrică atrială. S-au inclus pacienți cu BRGE simptomatică la care s-a efectuat și endoscopia digestivă superioară. Terapia cu inhibitori de pompă de protoni a fost sistată cu 8 săptămâni anterior includerii în studiu. Rezultat: O sută unsprezece pacienți au fost incluși în studiu (47% de sex masculin, vîrsta=60,27±9 ani, IMC=28,5±4 kg/m 2 ). Grupul de studiu a inclus 62 de pacienți: 30 de pacienți cu FA și BRGE (FA+BRGE) și 32 de pacienți cu FA fără BRGE (FA-BRGE). În grupul de control s-au inclus 49 de pacienți: 21 cu RS și BRGE (RS+BRGE) și 28 cu RS fără BRGE (RS-BRGE). BRGE nu a fost mai frecventă la pacienții cu FA față de cei cu RS (26,75±5,03 vs 24,70±5,42 cm 2, p=0,762). Esofagita a fost prezentă la 16 pacienți cu FA+BRGE și 2 pacienți cu FA-BRGE (p=0,001, RR=8,53, IC 95%=2,14-34,0), respectiv la 25 pacienți cu RS+GERD și 5 pacienți cu RS-BRGE (p=0,001, RR=6,31, CI 95%=2,64-15,1). Hernia hiatală a fost prezentă la 23,3% dintre pacienții Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization cu FA+BRGE și 9,4% dintre pacienții cu FA-BRGE (p=0,251, RR=2,49; IC95%=0,71-8,75). Aria atriului stâng a fost semnificativ mai mare la pacienții cu FA vs RS (26,75±5,03 vs 24,70±5,42 cm 2, p=0,002), dar nu și la pacienții cu FA+BRGE vs FA-BRGE (27,27±5,52 vs 26,24±5,27 cm 2, p=0,464), și nici la pacienții cu BRGE față de cei fără BRGE (25,07±4,91 vs 25,42±5,19, p=0,729). Concluzii: Boala de reflux gastroesofagian nu este mai frecventă la pacienții cu fibrilație atrială comparativ cu cei în ritm sinusal. Pacienții cu boala de reflux gastroesofagian și fibrilație atrială nu au o remodelare structurală a atriului stâng mai importantă decât cei fără fibrilație atrială, în ciuda unei vulnerabilități atriale mai mari. Gastroesophageal reflux disease as possible trigger in patients with atrial fibrillation Introduction: Gastroesophageal reflux disease (GERD) seems to be more frequent in patients with atrial fibrillation (AF). Methods: We prospectively studied the prevalence of GERD in patients with AF (study group) versus sinus rhythm (SR, control group), LA structural remodeling evaluated by transthoracic echocardiography and heart rate variability as markers of structural and electrical remodeling. All patients were with symptomatic GERD and underwent upper gastrointestinal endoscopy. The patients who were taking proton pump inhibitors within 8 weeks before were excluded. Results: One hundred eleven patients were included (47% men, 60.27±9 years, BMI 28.5±4 kg/m 2 ). Sixty two patients were with paroxysmal AF (30 patients with AF+GERD and 32 patients with AF-GERD) and 49 patients were in SR (21 patients SR+GERD and 28 patients SR-GERD). GERD was not more frequently in patients with AF (51.6% vs 44.2%, p=0.762). Esophagitis was diagnosed in 16 patients with AF+GERD and 2 patients with AF-GERD (p=0.001, RR=8.53, IC 95%= ), respectively in 25 patients with SR+GERD and 5 patients with SR-GERD (p=0.001, RR=6.31, CI 95%= ). Hiatal hernia was present in 23.3% of patients with AF+GERD and 9.4% of patients with AF-GERD (p=0.251, RR=2.49; IC 95%=0.71-

32 Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization 8.75). Left atrium area was statistically significant larger in patients with AF vs SR (26.75±5.03 vs 24.70±5.42 cm 2, p=0.002). Left atrium area was statistically significant larger in patients with AF vs SR (26.75±5.03 vs 24.70±5.42 cm 2, p=0.002) but not in patients with AF+GERD vs AF-GERD (27.27±5.52 vs 26.24±5.27 cm 2, p=0.464). There was no difference in LA area in patients with or without GERD irrespective of cardiac rhythm (25.07±4.91 vs 25.42±5.19, p=0.729). Mean value of HRVTI was greater in patients with AF-GERD than AF+GERD (682.5 vs 475, p=0.048) respectively SR-GERD vs SR+GERD (967.4 vs , p=0.047). Conclusions: Gastroesophageal reflux disease is not more frequently in patients with atrial fibrillation than sinus rhythm. Patients with gastroesophageal reflux disease and paroxysmal atrial fibrillation have not more important left atrial structural remodeling in comparison with patients without atrial fibrillation, despite a higher atrial vulnerability. 20. Prevalenţa tahicardiomiopatiei induse de fibrilaţia atrială la pacienţii trataţi prin ablaţie transcateter A. Nastasă, S. Petre, E. Ene, O. Bobilică, D.A. Radu, S. Bogdan, C. Iorgulescu, M. Dorobanţu, R.G. Vătăşescu Spitalul Central de Urgenţă, Bucureşti Scop: Acest studiu și-a propus să caracterizeze prevalenţa, trăsăturile clinice și rezultatele pe termen scurt ale pacienţilor cu tahicardiomiopatie (TCM) secundară fibrilaţiei atriale (FA) care au urmat terapie prin ablaţie cu radiofrecvenţă (RF) transcateter. Un număr de tahiaritmii au fost asociate cu TCM, una din cele mai frecvente fiind FA, dar incidenţa acestei complicaţii este slab definită și ar putea fi subestimată. Există câteva studii descriptive care raportează o îmbunătăţire a funcţiei ventriculului stâng (VS) cu ambele strategii de control, al frecvenţei sau al ritmului, pe când o reducere marcată a dimensiunilor atriului stâng (AS) este descrisă doar în conduita de control al ritmului. Metode: Un număr total de 113 pacienţi consecutivi cu FA paroxistică și persistentă care au fost ablataţi cu RF (izolarea antrală segmentală a venelor pulmonare +/ Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 eliminarea electrogramelor atriale complexe fracţionate sau a tahicardiilor atriale rezultante) între anii 2012 și 2015 au fost analizaţi retrospectiv. Grupul cu TCM a reunit pacienţii cu disfuncţie VS definită prin fracţie de ejecţie (FE) VS ecografică (Simpson biplan) mai mică de 50%, în absenţa unei boli cardiace structurale preexistente. Redresarea funcţiei VS a fost, de asemenea, evaluată prin ecografie transtoracică în cadrul vizitelor de urmărire. Monitorizarea pentru recurenţe aritmice a fost efectuată prin interviu clinic și Holter 48 ore la 1,3 și 6 luni. Rezultat: Prevalenţa TCM a fost de 13% (n=15). Grupul cu TCM a avut o fracţie de ejecţie medie de 46%, iar lotul de control 58%, însă între cele două loturi nu a existat nicio diferenţă semnificativă între dimensiunile AS (volum mediu AS de 69 ml vs 74 ml). O ameliorare semnificativă a FE (normalizare în majoritatea cazurilor) a fost observată la 3 luni postprocedural, indiferent de statusul recidivei. Analiza bivariată a arătat că, în comparaţie cu lotul de control, pacienţii cu TCM au avut mai frecvent FA persistentă de la debut (60% vs 34%, p=0,048), cu o durată FA mai scurtă (media 2,9 ani vs 5,5 ani, p=0,014) și un indice de masă corporală mai mic (o medie de 25 vs 28 kg/m 2, p=0,04). Șansa de a nu înregistra recidivă aritmică la 6 luni a fost mai mare pentru grupul cu TCM, posibil datorită profilului clinic cu mai puţine comorbiditaţi al acestora. Concluzii: TCM a fost întâlnită în 13% din cazuri în lotul studiat și recuperarea fracţiei de ejecţie VS pe termen scurt a fost obţinută prin ablaţia fibrilaţiei atriale transcateter. Aparent nu a existat nicio asociere între evoluţia funcţiei/dimensiunilor atriului stâng și ameliorarea disfuncţiei VS. Prevalence of atrial fibrillation induced tachycardiomyopathy in patients undergoing catheter ablation Introduction: This study aimed to characterize the prevalence, clinical features, and short-term outcomes of patients with tachycardia-mediated cardiomyopathy (TMC) secondary to atrial fibrillation (AF) who underwent radiofrequency (RF) catheter ablation (CA). A number of tachyarrhythmias have been associated with

33 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 Comunicãri orale 3 Resincronizare cardiacã Oral abstract presentations 3 Cardiac resynchronization TMC, one of the most frequent being atrial fibrillation, but the incidence of this complication is poorly defined and could be underestimated.there are several descriptive studies reporting that improvement in left ventricular (LV) function is seen with both rate and rhythm control, although it may be more likely with rhythm control, whereas marked left atrial volume reduction is described only with the latter strategy. Methods: A total of 113 consecutive patients with paroxysmal and persistent AF who underwent radiofrequency ablation (antral pulmonary vein isolation +/- complex fractionated atrial electrograms or resultant atrial tachycardias elimination) between 2012 and 2015 were retrospectively analyzed. The TMC group gathered patients with LV dysfunction, defined as an ejection fraction (EF) less 50% on echocardiography (Simpson biplane), without pre-existing structural heart disease. Recovery of LV function was also assessed by transthoracic echography at follow-up visits. Screening for arrhythmia recurrence was performed via clinical interview and 48 hours Holter monitoring at 1,3 and 6 months. Results: The prevalence of TMC was 13% (n=15). The TMC group had a mean ejection fraction of 46%, whereas controls had 58%, but there were no significant difference between left atrial (LA) dimensions (mean LA volume 69 ml vs 74 ml). Significant improvement in EF (normalization in most cases) was observed at three-month follow-up, regardless of the recurrence status. On bivariate analysis, patients with TMP more often had persistent AF from the debut (60% vs 34%, p=0.048), had a shorter AF course (mean 2.9 years vs 5.5 years, p=0.014) and a smaller body mass index (mean 25 vs 28 kg/m 2, p=0.04). The chance of being arrhythmia free at 6 months after intervention was bigger for the TMC group, possibly due to their lower comorbidity profile. Conclusions: TMC was encountered in 13% of our lot and short-term restoration of LV ejection fraction could be achieved after catheter ablation for atrial fibrillation. There was apparently no association between the evolution of left atrial function/size and the improvement of LV dysfunction.

34 Romanian Journal of Cardiology Vol. 25 COMUNICĂRI ORALE 4 / ORAL ABSTRACT PRESENTATIONS 4 CAZURI CLINICE / CLINICAL CASE REPORTS 21. A fi sau a nu fi cadiomiopatie hipertrofică apicală A. M. Daraban, M. Şerban, A. Mursa, S. Militaru, C. Ginghină, R. Jurcuţ Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, București Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C. Iliescu, București Scop: Cardiomiopatia hipertrofică apicală (CMHA) este un subtip al CMH recunoscut pentru frecvenţa de apariţie mai crescută la japonezi și prognosticul relativ bun. Totuși, pe termen lung poate să conducă la moarte subită cardiacă (MSC), aritmii severe și anevrisme apicale. Astfel, diagnosticul corect și urmărirea pe termen lung sunt obligatorii. Diagnosticul se pune frecvent în prezenţa undelor negative adânci (UNA) în derivaţiile precordiale pe electrocardiogramă (ECG) și hipertrofie apicală la ecocardiografie. Prezentăm un caz ce subliniază importanţa diagnosticului diferenţial al UNA în prezenţa hipertrofiei ventriculare stângi (HVS). Metoda: O pacientă de 61 de ani a fost evaluată în clinica noastră pentru dispnee de efort. Era cunoscută de 14 ani cu hipertensiune arterială (HTA) stadiul II și în urmă cu 12 ani fusese diagnosticată cu CMHA în prezenţa UNA și HVS. La acel moment a efectuat coronarografie pentru a exclude un sindrom coronarian acut sugerat de UNA cu evidenţierea coronarelor epicardice permeabile. Nu asocia istoric de MSC și fratele său avea boală Wilson. La examenul clinic nu prezenta elemente semnificative. Analizele de sânge au arătat dislipidemie și peptidul natriuretic de tip B de 110 pg/ ml. Electrocardiograma arăta ritm sinusal, 70/min., ax QRS normal, HVS (R>11 mm în avl) și UNA (11 mm) în drivaţiile precordiale și I și avl, aspect comparabil cu aspectul ECG din ultimii 10 ani și sugerând, întradevăr, CMHA. Rezultat: Ecocardiografia însă a arătat HVS ușoară concentrică (masă 100 g/m 2, grosimea relativă a pereţilor 0,5) cu o grosime maximă a miocardului la nivel mediocavitar (13 mm sept interventricular) și 11 mm la nivel apical. Gradientul maxim dinamic medioventricular a fost de 10 mmhg. Nu prezenta hipertrofie ventriculară dreaptă sau valvulopatii asociate. Strainul longitudinal global era -16,2% fără reducerea apicală a strainului longitudinal, așa cum ar fi de așteptat în CMHA. Astfel, nu existau argumente pentru CMHA. Insă am observat că mușchiul papilar antero-lateral era deplasat apical (MPDA), localizat în treimea apicală a VS. In aceste condiţii, HVS ușoară a fost interpretată ca rezultatul HTA de lungă durată, iar modificările ECG ca fiind secundare MPDA. Concluzii: Există date în literatură arătând că MPDA poate prezenta UNA pe ECG, mimând astfel CMHA. În aceste cazuri, o analiză atentă a ecocardiografiei 2D poate ajuta în diferenţierea acestor două entităţi. Semnificaţia clinică a MPDA este neclară, dar e probabil benignă. Astfel, diagnosticul diferenţial al CMHA ar trebuie să includă deplasarea neobișnuită sau hipertrofia de mușchi papilar, întrucât semnificaţia prognostică și impactul asupra calităţii vieţii pacientului este semnificativ. To be or not to be? apical hypertrophic cardiomiopathy Introduction: Apical hypertrophic cardiomyopathy (AHCM) is a subtype of hypertrophic cardiomyopathy recognized for its higher frequency in Japanese people and its relatively good prognosis. However, on the long-term it can lead to sudden cardiac death, severe arrhythmias, and apical aneurysms. Therefore, accurate diagnosis and long term follow up is mandatory. A diagnosis of AHCM is frequently made in the presence on the electrocardiogram (ECG) of giant negative T waves (GNT) in the precordial leads and apical hypertrophy on echocardiography. We present a case emphasizing the importance of differential diagnosis of GNT in the presence of left ventricular hypertrophy (LVH). Methods: A 61 year old woman was evaluated in our clinic for exertional dyspnoea. She had a 14 year history of stage 2 arterial hypertension (HTN) and 12 years ago she was diagnosed with AHCM in the presence of GNT and LVH on echocardiography. At that time she underwent coronary angiography in order to exclude

35 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 an acute coronary syndrome suggested by the GNT, but she had normal coronary arteries. She had no family history of cardiomyopathy or SCD and her brother had Wilson s disease. Clinical examination was unremarkable. Blood tests showed dyslipidemia and a brain natriuretic peptide 110 pg/ml. ECG showed sinus rhythm, 70 bpm, normal QRS axis, LVH (R >11 mm in avl) and GNT (11 mm) in the precordial and DI, avl leads comparable with her ECG in the past 10 years and suggesting indeed AHCM. Results: However, echocardiography showed a mild concentric LVH (mass 100 g/m 2, relative wall thickness 0.5) with a maximum wall thickness at the mid cavitary part (13 mm interventricular septum) and 11 mm in the apical LV part. A maximum mid ventricular dynamic gradient of 10 mmhg was found. There was no right ventricular hypertrophy and no valvular anomalies. LV global longitudinal strain was % without an apical reduced longitudinal strain as it would be expected in AHCM. Therefore, there were no arguments for AHCM. However we found that the anterolateral papillary muscle was apically displaced (ADPM), located at the apical one-third of the LV. In this settings, the mild LVH was interpreted as the result of long standing HTN and the ECG changes to be secondary to the ADPM. Conclusions: There are data in the literature showing that ADPM can display GNT on ECG and therefore mimic AHCM. In these settings, a careful analysis of 2D-echocardiogram may aid in the differentiation of these two entities. The clinical significance of this entity is unclear, but it is probably benign. As such, the differential diagnosis of AHCM should include unusual displacement or hypertrophy of the papillary muscle as the prognostic significance and impact on the patient quality of life is significant. 22. Flutter atrial stâng prin macrorenitrare în jurul venelor pulmonare stângi L. Naouar, C. Cismaru, L. Mureşan, R. Roşu, M. Puiu, G. Guşeţu, M. Andronache, D. Pop, D. Zdrenghea Spital Clinic de Recuperare, Cluj-Napoca Scop: Prezentăm cazul unui pacient cu flutter atrial atipic pe EKG-ul de suprafaţă, la care s-a efectuat mapping electroanatomic și s-a demonstrat mecanismul aritmi- Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports ei: macroreintrare în jurul venelor pulmonare stângi. Metoda: Un pacient de 51 de ani a fost internat în serviciul nostru pentru flutter atrial persistent. Fiind intens simptomatic și refractar la terapia medicamentoasă, s-a propus ablaţie utilizând sistemul electroanatomic Carto 3. După puncţia transseptală s-a abordat atriul stâng și s-a efectuat mapping de activare a flutterului atrial. Rezultat: Mappingul de activare a evidenţiat totalitatea circuitului de reintrare a aritmiei la nivelul atriului stâng. Circuitul a fost decelat înconjurând cele 2 vene pulmonare stângi. Harta de propagare a evidenţiat frontul de activare care coboară pe peretele anterior al atriului stâng, pe dedesubtul venei pulmonare stângi inferioare, ulterior urcă pe peretele posterior al atriului stâng și reia circuitul de la nivelul venei pulmonare stângi superioare. Ablaţia cu radiofrecvenţă la nivelul plafonului AS (linie de roof) a dus la întreruperea circuitului și la imposibilitatea de a mai induce flutter prin stimulare atrială sau după perfuzie cu adrenaline. Concluzii: Circuitul de reintrare care stă la baza flutterului atrial poate fi demonstrat utilizând mappingul electroanatomic tridimensional. În cazul nostru, acesta a fost o macroreintrare în jurul venelor pulmonare stângi. Întreruperea circuitului a putut fi realizată efectuând o linie de ablaţie la nivelul plafonului AS. Left atrial flutter by macroreentry arround left pulmonary veins Introduction: We present the case of a patient with atypical atrial flutter on 12-leads ECG, in which electroanatomical mapping demonstrated the macroreentry circuit surrounding left pulmonary veins. Methods: A 51 year-old male patient was hospitalized in our cardiology department for persistent atrial flutter. Being highly symptomatic and refractory to usual antiarrhythmic drugs, radiofrequency ablation was proposed. Using the Carto 3 electroanatomical mapping system, after transseptal puncture, an activation map of the left atrium was realized. Results: Activation mapping showed the entire reentry circuit at the left atrial level, encircling the left pulmonary veins. Propagation map showed the activation descending on the anterior wall of the left atrium, under the left inferior pulmonary vein, going up the posterior

36 Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports wall, and joining the begining of the circuit at the level of the superior left pulmonary vein. Roof line ablation abolished the arrhythmia and rendered it uninducible at atrial stimulation or after adrenaline infusion. Conclusions: The reentry circuit responsible for the atrial flutter can be demonstrated using the tridimensional electroanatomical system. In our case, it was a macroreentry encircling the left pulmonary veins. Interruption of this circuit was realized using a roof line of ablation. 23. Tahicardiomiopatie sau non-compactare de ventricul stâng la pacientul pediatric tahicardic? G.Trandafir, R.A. Sascău, C. Arsenescu-Georgescu, M. Grecu Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. George I.M. Georgescu, Iaşi Scop: Tahicardia atrială focală reprezintă o tulburare de ritm întâlnită frecvent la pacientul pediatric. Persistenţa în timp poate conduce la apariţia tahicardiomiopatiei. Dilatarea ventriculului stâng îmbracă aspect ecocardiografic ce poate fi sugestiv pentru non-compactarea de ventricul stâng. Metoda: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 13 ani, cu tahicardie atrială focală de la 3 ani, cu o tentativă de ablaţie prin radiofrecvenţă la vârsta de 10 ani, care este internat pentru persistenţa aritmiei cu agravarea dispneei în ultimul an. Medicaţia antiaritmică de tip amiodaronă, propafenonă și betablocant a fost ineficientă. La internare pacient cu hipotrofie staturoponderală, agitat, cu transpiraţii abundente, dispneic, zgomote cardiace ritmice, tahicardice, 140/min., suflu sistolic 3/6 în focarul mitral, TA 90/60 mmhg. Electrocardiograma de repaus obiectivează ritm atrial tahicardic /min., undă P pozitivă în derivaţiile inferioare și laterale, aspect sugestiv pentru ectopie de atriu drept superioară, axa QRS +60, cu conducere atrioventriculară 1:1, aspect de hipertrofie ventriculară stângă. Rezultat: Ecocardiografia transtoracică obiectivează disfuncţie sistolică severă (FE vol. 30%) și dilatare importantă de cavităţi stângi. Examenul CT ridică suspi- Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 ciunea de non-compactare de ventricul stâng datorită prezenţei dilatării ventriculare stângi cu trabeculaţii marcate cu un raport miocard subendocardic/miocard subepicardic mai mare ca 2. S-a realizat studiu electrofiziologic endocavitar care documentează tahicardia atrială cu ciclu de 330 ms, permanentă. Reconstrucţia 3D a atriului drept și harta de activare atrială dreaptă în timpul tahicardiei localizează primodepolarizarea atrială la nivel de urechiușă dreaptă, vârf și versant posterior, cu reperarea de timp de activare endocavitară până la 30 ms. În timpul aplicaţiilor de radiofrecvenţă, tahicardia a prezentat accelerări, confirmând focarul ectopic, cu oprirea definitivă a tahicardiei. S-a constatat o ameliorare a simptomatologiei pacientului imediat după procedură, acesta fiind externat cu tratament pentru corecţia fenomenelor de insuficienţă cardiacă și tratament anticoagulant pe perioadă determinată. Controalele efectuate post procedural timp de trei ani au obiectivat recuperarea deficitului staturo-ponderal, prezenţa ritmului sinusal, iar din punct de vedere ecocardiografic s-a observat regresia disfuncţiei sistolice și a dimensiunilor ventriculului stâng. Concluzii: Tahicardiomiopatia secundară tahicardiei atriale ectopice regresează rapid și complet la pacientul pediatric. Excluderea non-compactării se poate face doar retrospectiv, odată cu normalizarea aspectului ecocardiografic. Tachycardiomyopathy or left ventricular noncompaction in a pediatric tachycardic patient? Introduction: Focal atrial tachycardia is a common dysrhythmia seen in pediatric patients. It s persistency in time can lead to tachycardiomyopathy. The dilation of the left ventricle can take an ultrasound aspect suggestive for left ventricular noncompaction. Methods: We present the case of a 13 years old patient with focal atrial tachycardia since the age 3, with a radiofrequency ablation attempt at the age 10, who is admitted for the permanence of the arrhythmia and worsening of dyspnea in the past year. The antiarrhythmic medication such as amiodarone, propaphenone and beta-blockers was inefficient. At admission the patient presents stature-weight hypotrophy, agitation with abundant sweats and dyspnea; the clinical exam

37 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 Scop: Ateroscleroza accelerată în cadrul bolii coronariene afectează supraviețuirea pe termen lung a pacienţilor cu transplant cardiac. Această vasculopatie este caracterizată printr-o proliferare difuză fibroasă a celulelor subintimale. Din păcate, ca urmare a denervării cardiace, simptomele sunt adesea atipice sau complet absente, prezentarea ca sindrom coronarian acut fiind neobișnuită. Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin, 47 de ani, fost fumător, care s-a prezentat la 9 ore de la debutul unor dureri retrosternale. Din istoricul medical reţinem hipercolesterolemie severă, antecedente heredocolaterale de dislipidemie, boală arterială periferică și transplant cardiac ortotopic cu 8 ani înainte, cu evoluție clinică favorabilă după transplantul cardiac. Metoda: Diagnosticul a fost de infarct miocardic acut anterior cu supradenivelare de segment ST (STEMI) clasa Killip III la un pacient cu tratament de fond cu aspirină, statină (fluvastatinum 40 mg) și terapie imunosupresoare (tacrolimus și micofenolat de mofetil). Biologic s-a evidenţiat dislipidemie mixtă severă (colesterol total 539 mg/dl, trigliceride 352 mg/dl, lipide totale 1654 mg/dl), enzime de necroză miocardică pozitive. Ecocardiografia transtoracică a arătat disfuncţie moderat-severă de VS (FE 30%), akinezie apex și perete anterior și regurgitare mitrală ușoară. S-a efectuat angioplastie coronariană per primam pentru ocluzie trombotică de arteră descendentă anterioară în segment proximal și s-a evidenţiat, de asemenea, o afectare difuză a arterei circumflexe și a arterei coronare drepte. Rezultat: În acest caz, se pot lua în discuţie mai multe mecanisme posibile ale aterosclerozei coronariene, coroborate ducând la apariţia infarctului miocardic: prezența dislipidemiei severe înaintea transplantului cardiac fără a fi controlată în prezent (hipercolesterolemie familială cel mai probabil), exacerbată de tratamentul cronic imunosupresor și ateroscleroza acceobjectifies rhythmic cardiac sounds, tachycardia, 140/ min., mitral systolic murmur 3/6; blood pressure of 90/60 mmhg. Results: The resting EKG objectifies atrial tachycardia of /min., positive P wave in the inferior and lateral leads suggestive for superior right atrium ectopia, QRS axis +60 with atrio-ventricular conduction of 1:1, left ventricle hypertrophy aspect. Transthoracic echocardiography objectifies severe systolic dysfunction (EF volume 30%) and important dilation of left cavities. CT scan raises suspicion of left ventricle noncompaction due to left ventricle dilation with marked trabeculations and the ratio of the noncompacted to compacted layers higher than 2. An electrophysiological endocavitary study was performed and showed permanent atrial tachycardia with a cycle of 330 ms. 3D reconstruction of the right atrium during tachycardia establishes first atrial depolarization at the right auriculum, apex and posterior wall, with an endocavitary activation time of 30 ms. During radiofrequency application the tachycardia presented speed-ups, confirming the ectopic site with the total arrest of the tachycardia. There has been improvement in patient symptoms immediately after the procedure; he was discharged with treatment to correct heart insufficiency phenomena and anticoagulants for a determined period. Post-procedural check-ups over three years have objectified recovery of the status-weight hypotrophy, the presence of sinus rhythm and in terms of echocardiography we observed the regression of left ventricular systolic dysfunction and size. Conclusions: Tachycardiomiopathy secondary to ectopic atrial tachycardia presents a rapid regression on the pediatric patient. The exclusion of left ventricle noncompaction can be done only retrospectively with the normalization of the ultrasound aspects. Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports 24. Infarct miocardic acut la distanţă post transplant - importanţa prognostică a anginei la pacienţii cu transplant cardiac A. Cuculici, A. Mateescu, E. Stoica, S. Ali, B. Prodan, D. Deleanu, C. Ceck, C. Ginghină, O. Chioncel Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C. C. Iliescu, București

38 Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports lerată la nivelul arterelor coronare ale cordului transplantat. Pacientul prezentat, având antecedente de cord transplantat denervat, asimptomatic și cu funcţie cardiacă normală până în prezent, dezvoltă STEMI anterior simptomatic prin angină tipică, tablou clinic neobișnuit în acest context. Concluzii: Mecanismul infarctului miocardic dezvoltat la distanţă de transplantul cardiac este multifactorial, tratamentul de fond având un rol esenţial. Deși vasculopatia post transplant cardiac afecteaza vasele mici, în acest caz ocluzia acută a unei artere coronare epicardice mari este sugerată de prezenţa simptomelor tipice de infarct miocardic. În concluzie, subliniem importanţa salvatoare a prezenţei durerii toracice tipice la debutul unui IM acut într-o populaţie de obicei asimptomatică cu risc crescut de dezvoltare a evenimentelor coronariene. Acute myocardial infarction late after cardiac transplant - the prognostic importance of angina in heart transplant recipients Introduction: Accelerated coronary artery disease remains the limiting factor in the long-term survival of heart transplant (HT) recipients. This vasculopathy is characterized by diffuse fibrous proliferation of sub-intima cells. Unfortunately, as a consequence of cardiac denervation, symptoms are often atypical or completely absent, and thus presentation with an acute coronary syndrome is extremely uncommon. Methods: A 47-year male patient, a former smoker, presented to our hospital for chest pain 9 hours after the onset of symptoms. The medical history revealed severe hypercholesterolemia, heredocolateral antecedents of dyslipidemia, peripheral arterial disease and 8 years previously an orthotopic HT for ischemic cardiomyopathy. He had an excellent clinical evolution after HT. The patient received maintenance treatment with aspirin, statin (fluvastatinum 40 mg), and immunosuppressive theraphy (tacrolimus and mycophenolate mofetil). He was diagnosed with anterior STEMI Killip class III. Initial laboratory assessment showed severe mixed dyslipidemia (total cholesterol 539 mg/dl, triglycerides Romanian Journal of Cardiology, Vol mg/dl, total lipids 1654 mg/dl) and positive cardiac enzymes. Echocardiography evidenced moderate to severe LV systolic dysfunction (LV EF 30%), apical and anterior wall akinesia and mild mitral regurgitation. The patient underwent primary PCI for acute proximal left anterior descending thrombotic occlusion. The cardiac catheterization also reavealed diffuse disease of the left circumflex and right coronary arteries. Results: In this case, we discuss several potential mecha nisms of the coronary atherosclerosis, which all com bined lead to a myocardial infarction: the presence of severe dyslipidemia prior to the HT and uncontrolled in present (most likely familial hypercholesterolemia), exacerbated by the the chronic immunosuppressive treatment and the accelerated vasculopathy that occurs in the coronary arteries of the cardiac allograft. The reported patient, with history of denervated HT, asymptomatic and with normal cardiac function until this admission, suddenly developed acute STEMI with uncommon, but typical angina. Conclusions: The mechanism of acute MI late after HT is multifactorial and background therapies may have completely different implications. Although post HT vasculopathy implies a small vessell disease, acute occlusion of a large epicardial coronary artery may be suggested by a typical chest pain presentation. In conclusion, we point out the life-saving value of typical chest pain in the onset of an acute MI in an usually asymptomatic high-risk population. 25. Rolul recuperării cardiace on-line într-un caz de hipertrigliceridemie familială severă I. A. Calangea, S. Busnatu, R. Banu, C. Sinescu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti Scop: Deși mai puţin studiată comparativ cu hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia se însoţește de afectare cardio-vasculară semnificativă, dovedită prin mecanisme multiple. Managementul pacienţilor cu hipertrigliceridemie este complex și include atât modificări ale stilului de viaţă, cât și măsuri farmacologice. Recuperarea cardiacă on-line își găsește rolul și în această

39 Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 patologie, devenind, pe zi ce trece, nu doar un subiect de cerecetare, ci o realitate a zilelor noastre. Metoda: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 63 de ani, cunoscut cu hipetrigliceridemie familială severă și hipertensiune arterială, fără medicaţie la domiciliu, internat în clinic pentru dispnee la eforturi mici. Investigaţiile clinice și paraclinice (probe biologice, holter TA, holter ECG, test de efort ECG, radiografie pulmonară, ecocardiografie) au pus diagnosticul de insuficienţă ventriculară stângă clasa III NYHA, dislipidemie mixtă (hipercolesterolemie usoară, hipertrigliceridemie severă TGL: 1200 mg/dl), hipertensiune arterială forma severă, cardiopatie hipertensivă, boala renală cronică stadiul 3. Pacientul a primit medicaţie cardiovascular activă și recomandări de modificare a stilului de viaţă, fiind, de asemenea, inclus într-un studiu de recuperare cardiacă on-line prin exerciţiu fizic. Rezultat: În perioada de urmărire la domiciliu, pacientul a prezentat în timpul efortului fizic intens periode de bigeminism pe traseul ecg, cu scadere tensională asimptomatică, ceea ce a determinat reinternare în clinică, efectuarea coronarografiei ce a demonstrat stenoză 80% artera descendentă anterioară în segmental II, cu stentare ulterioară. Urmărirea ulterioară a pacientului la domiciliu, cu continuarea programului de recuperare cardiacă prin exerciţiu fizic, a demonstrat, pe lângă lipsa modificărilor ecg, un raspuns tensional normal la efort, precum și îmbunătăţirea semnificativă a profilului lipidic (TGL: 125 mg/dl). Concluzii: Hipertrigliceridemia familială, mai ales în prezenţa altor factori de risc, se însoţește de un risc cardio-vascular considerabil. Managementul acestor pacienţi presupune atât modificări ale stilului de viaţă, cât și măsuri farmacologic active. Recuperarea cardiacă on-line prin exerciţiu fizic reprezintă o metodă utilă atât pentru monitorizare, cât și pentru scăderea riscului cardiovascular global în aceste situaţii clinice. Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports ents with hypertriglyceridemia is complex and includes both lifestyle changes and pharmacological measures. Cardiac rehabilitation finds the role in this pathology, becoming every day not just a subject of research, but a reality of our days. Methods: We present the case of a male patient, 63 years old, known with severe familial hypertriglyceridemia, hypertension without medication at home, admitted in hospital for small efforts dyspnea. Clinical and laboratory investigations (biological samples, Holter BP, Holter ECG, stress test ECG, chest x-ray, echocardiography) led to the diagnosis of left ventricular failure NYHA class III, mixed dyslipidaemia (mild hypercholesterolemia, severe hypertriglyceridemia TGL: 1200 mg/dl), hypertension severe form, hypertensive heart disease, chronic kidney disease stage 3. The patient received active cardiovascular medication and recommendations for lifestyle modification, he was also included in a study of cardiac rehabilitation on-line through exercise. Results: During the home follow-up, the patient presented on the ECG bigeminism period with asymptomatic decrease tension, during intense physical effort which resulted in clinical rehospitalization, performing coronary angiography which showed anterior descending artery stenosis 80% in segment II, with subsequent stenting. The follow-up patient continued with cardiac rehabilitation program through exercise at home and demonstrated, besides lack of ECG abnormalities, normal tensional response effort and significant improvement of the lipid profile TGL: 125 mg/dl. Conclusions: Familial hypertriglyceridemia, especially in the presence of other risk factors, is accompanied by a considerable cardiovascular risk. Management of these patients involves both lifestyle changes and pharmacological active measures. Cardiac rehabilitation through exercise is a useful tool for both monitoring and to lower overall cardiovascular risk in these clinical situations. On-line cardiac rehabilitation in a case of severe familial hypertriglyceridemia Introduction: Although less studied as compared with hypercholesterolemia, hypertriglyceridemia is accompanied by significant cardiovascular damage, proven through multiple mechanisms. Management of pati-

40 Comunicãri orale 4 Cazuri clinice Oral abstract presentations 4 Clinical case reports 26. Ablaţia de tahicardie ventriculară de la nivelul unui anevrism septo-apical ventricular stâng M. Podea, G. Cismaru, R. Roşu, L. Mureşan, M. Puiu, G. Guşeţu, M. Andronache, D. Pop, D. Zdrenghea Spital Clinic de Recuperare - Secţia Cardiologie, Cluj- Napoca Scop: Cazul prezentat aduce informaţii noi privitoare la mecanismul tahicardiei ventriculare ischemice cu origine la nivelul unui anevrism ventricular. Mecanismul a fost demonstrat prin mapping electro-anatomic ca fiind reintrarea în forma cifrei 8 situate la graniţa dintre ţesutul sănătos și ţesutul necrozat din interiorul anevrismului. Punctul de intrare și istmul au fost situate în zona anevrismală, iar punctul de ieșire în zona sănătoasă a septului apical. Metoda: Un bărbat de 60 de ani, cu infarct miocardic vechi anterior în urmă cu 30 de ani, s-a prezentat în seviciul nostru pentru multiple episoade de tahicardie ventriculară susţinută monomorfă. Fracţia de ejecţie evaluată ecografic a fost de 30%, motiv pentru care s-a implantat defibrilator intern unicameral Saint Jude. Coronarografia a decelat stent patent la nivelul interventricularei anterioare. Din cauza multiplelor episoade de TV care au necesitat terapie antitahicardică: burst și ramp, precum și numeroase șocuri electrice interne, s-a propus pacientului ablaţia cu radiofrecvenţă. Rezultat: Mecanismul TV a fost demonstrat prin mapping electroanatomic, folosind sistemul Carto 3 (Biosense Webster). La începutul procedurii s-a indus mecanic TV sau prin stimulare, destul de facil. Ciclul TV a fost de 380 msc. Mappingul anatomic a evidenţiat un anevrism apical de 33,2 cm 2 (12,6% din aria totala a VS). Harta de voltaj a confirmat prezenţa anevrismului cu un voltaj local <0,5 mv. Harta de activare a pus în evidenţă un circuit TV sub forma cifrei 8, cu punct de intrare în ţesutul dens necrozat din anevrism și punct de ieșire în ţesutul sănătos septo-apical VS. Concluzii: Episoadele frecvente de TV pot duce la descărcarea bateriei defibrilatorului, motiv pentru care ablaţia cu radiofrecvenţă poate fi o terapie adjuvantă în cazul episoadelor frecvente de TV. În caz de TV ischemică, circuitul de reintrare este în relaţie cu zona de necroză. În cazul unui anevrism, circuitul de reintrare se regăsește la nivelul zonei de graniţă cu ţesutul sănătos. Circuitele sub forma cifrei 8 pot fi blocate prin re- Romanian Journal of Cardiology, Vol. 25 alizarea unei linii perpendiculare pe istmul circuitului de reintrare. Catheter ablation of ventricular tachycardia related to a septoapical left ventricular aneurysm Introduction: This case is important because it sheds light on the mechanism of ischemic ventricular tachycardia related to the presence of a left ventricular aneurysm. The mechanism was demonstrated to be a reentry at the border zone with the healthy tissue. The circuit was a figure-eight type of reentry with an isthmus, an entrance point situated inside the aneurysm and an exit-point situated in the septo-apical healthy region. Methods: A 60-year-old patient with previous myocardial infarction, 30 years ago (1986), presented to our cardiology department for multiple episodes of sustained monomorphic ventricular tachycardia. Ejection fraction was 30% and an internal unicameral Saint Jude defibrillator was implanted. Coronarography showed a patent stent on the left descendant artery. As the patient presented multiple episodes of ventricular tachycardia requiring antitachycardic therapy (burst and ramp) and multiple electric shocks, we proposed him radiofrequency ablation. Results: The mechanism of the VT was demonstrated by electrophysiological study using the three-dimensional mapping system Carto 3 (Biosense Webster). During the procedure the VT was induced easily either mechanically or by ventricular stimulation. The cycle of VT was 380 msec. The anatomical map revealed a septo-apical aneurysm of 33.2 cm 2 (12.6% of the total left ventricular area). The voltage map confirmed the presence of this aneurysm with a local voltage <0.5 mv. Activation mapping revealed a figure-eight circuit of VT with the entrance point inside the dense scar and the exit point at the border zone with the healthy tissue of the LV septo-apical region Conclusions: Frequent VT episodes can lead to battery depletion, so ablation could be necessary in addition to ICD implantation. In case of ischemic VT the reentry circuit depends on the scar. In case of an aneurysm the circuit can be localized at the border zone with the healthy tissue. Figure-eight reentry circuits can be blocked by making an ablation line perpendicularly on the isthmus.

41

42