DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria medicului; normarea exercitiului datoriei in medicina si moralitateacomportamentuluiprofesional. Juramantul Hipocratic si continuitatea normelor morale in practica medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala. Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica universitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA): Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiul medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor din Romania comentat. George Cristian Curca MD, Ph.D. Prof. de medicina legala si etica medicala Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea Medicina UMFCD
Indiferent ca ne gandim la viata de familie sau sociala (in familie si/sau societate), la viata petrecuta pe perioada educatiei (in scoala) sau cea profesionala (in profesie), NEVOIA de MORALITATE (de a face bine) este mereu prezenta DE CE?
Organizatie socio-profesionala (solidaritate, profesionalism) Independenta profesionala Justitie, egalitarism Pro-viata, NU eutanasiei si NU avortului A nu face rau (non-vatamare) Juramantul Hipocratic Beneficenta Competenta, profesionalism Egalitate Non-discriminare, justitie Fidelitate, loialitate Onoare, responsabilitate Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa abilitatilesi judecata mea urmatorul juramant si intelegere: Sa il consider pe profesorul care m-a invatataceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei pe liniebarbateasca si sa-i invataceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i, sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii. Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatilesi cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice vatamare si injustitie. De asemenea nu voi da nici o substanta letalachiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea. Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca. Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina mea ori prin inselaciuneabtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi. Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune. Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."
"Dumnezeul meu, pune in inima mea iubirea pentru arta si pentru toate creaturile. Sa nu accepti ca setea de castig si de glorie sa imi influenteze arta, pentru ca dusmanii adevarului si ai iubirii de oameni sa nu ma poata abuza ori sa ma indeparteze de la datoria mea nobila de a face bine copiilor tai. Sustine forta inimii mele pentru ca sa pot fi intotdeauna gata sa servesc atat pe cel sarac cat si pe cel bogat, pe prieten dar si pe dusman, pe cel bun cat si pe cel rau. Fă, Doamne, ca in cel atins de boală să nu văd altceva decît omul suferind. Fa astfelca spiritul meu sa ramana liber si clar la patul bolnavului si sa nu se rataceasca inainte de a inregistra tot ceea ce experienta si stiinta m-au invatat. Fa astfelca bolnavii sa aiba incredere in mine si in arta mea pentru a urma sfaturile mele si prescriptiile mele. Indeparteaza de patullor pe sarlatanii inarmati cu miile lor de sfaturi si pe cei care stiu tot pentru ca vanitatea poate esua cele mai bune intentii ale artei si conduce adesea spre moarte. Daca ignorantii ma blameaza fa astfel ca iubirea mea pentru arta sa imi fie aparatoare si sa ma faca invulnerabil pentru ca sa pot continua fara sa tin seama de prestigiul, renumele si varsta dusmanilor mei. Da-mi Doamne, indulgenta si rabdare pe langa bolnavii incapatanati si grosolani. Fa astfelca sa fiu ponderat in toate, darfara limita in iubirea pentru stiinta. Nu ma fa sa cred ca pot totul. Da-mi forta, vointa si ocazia de a cunoaste mereu mai mult. As putea astaziafla lucruri nestiute ieri intrucat arta este mare dar spiritul omului este patrunzator si mereu mai in fata. Fă-mă să ţin seama, în faţa celor din breasla mea, de sfaturile celor cu adevărat ştiutori şi ale celor dornici să mă înveţe să înţeleg, intrucat mare şi necuprinsa este întinderea ştiinţei! (traducere dupa Soulier, Du Serment d'hippocrate à l'éthique médicale, Thèse médecine, Marseille, 1985 [http://wij.free.fr/maimonid.htm])
JURAM HIPOCRATE (CCA. 400 IH) 1. Sustine nevoia de solidaritate a corpului profesional 2. Sustine umanismul actului medical 3. Independenta profesionala 4. Competenta profesionala 5. A face bine 6. A nu face rau, non-vatamare, 7. A nu ucide 8. Injustitia, justitia actului medical, 9. Non-discriminarea 10. Loialitatea, fidelitate 11. Onoare, responsabilitatea JURAM MAIMONIDE (CCA. 1170 DH) 1. Sustine umanismul actiunilor 2. Altruism 3. Non-discriminare 4. Independenta profesionala 5. Onestitate, veracitate 6. Toleranta, echilibru, prudenta, intelepciune 7. Devotamanet pentru stiinta medicala 8. Iubire fata de pacient 9. Modestie, bun-simt 10. Incredere in sine si in stiinta 11. Autodezvoltare 12. Colegialitate, smerenie 1.Actul medical castiga in moralitate prin norme morale si norme profesionale 2.Sustine valorile profesionalesi individuale care se contopesc valorileprofesionaledevinvalori indivdualesi sustin onorabilitatea medicului ca persoana si sunt asumate cu responsabilitate 3. Sustinere neconditionata fata de viata 4.Sustinere neconditionata fata de justitia sociala si in profesiune, atitudinemilitanta 5.Colegialitate, solidaritate 6.Referirile sunt concentrate pe actul medical care este normat etic si pe actiunile medicale ale medicului 7.Initiaza fundamentale etice ale organizatiei socioprofesionalesi ale profesionalismului in raport cu pacientul 1. Actul medical castiga in moralitate prin calitatile morale (virtutile) medicului 2. Sustinevalorileindividuale, calitatile si caracterul medicului, nevoia continua de autodezvoltaremorala 3. Sustine valorileprudentiale si toleranta fata de diversitate 4. Sustine nevoia de colegialitate 5. Referirile sunt concentrate pe caracterul medicului si actiunile mediculiu in general 6. Initiaza modelul de tratament bio-psihologic
Juramantul Hipocratic creaza etica medicala. Normeaza moralitatea profesionala in medicina prin valori precum a face bine, a nu face rau, justitie, responsabilitate, profesionalism, loialitate, onoare, non-discriminare, solidaritate, unitate, etc. Prin Juramantul Hipocratic se fundamenteaza etica organizatiei socio-profesionale (corpul profesionalbreasla) formata din cei cu acelasi statut social si care in exercitiul unei aceleiasi profesiuni impartasesc aceleasi valori morale: valori precum independenta profesionala, probitate stiintifica, profesionalism, responsabilitate, solidaritatea, intr-ajutorarea, respect, loialitate, onoare, etc.
Medicii sunt pregatiti inca din familie si de pe bancile scolilor sa respecte NORMELE impuse de societate, familie, stiinta, profesie dar in egala masura sa fie liberi si sa se manifeste liberi in respectul acestor norme (independenta dar nu intoleranta, anarhism, negatie): fundamente ale democratiei si ale constructiei sociale (Medicii) Vor repeta pentru tot restul vietii acelasi dualism: cum poti sa fi si sa ramai liber in interiorul unor norme (ale moralitatii)? Medicii vor traipractica independentei profesionale din interiorul normarii bunelor practici si a profesionalismului si moralitatii actului profesional strajuitde coduletic (deontologic). Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant si este exercitiul datoriei (datoria fata de datorie sau datoria de a-si face datoria) ceea ce a ocazionat nasterea deontologiei (deon = obligatie, logos = stiinta). Deontologia este fundamentata de catre etica moralitatii principiului unic al moralei (Imm. Kant) care este implinirea datoriei. Astfel o actiune este buna, morala, atunci cand este purtata de vointa cea buna a agentului (calitatea vointei) care actioneaza spre implinirea datoriei sale.
Exercitandu-sidatoria, agentul implineste binele in actiunea pe care o efectueaza (datoria este obligatie morala pentru medic atat prin dualismul de a-siasuma indatorirea cat si de a-i fi impusa public- ceea ce pe fond inseamna tot autoasumare). Prezumand ca agentul are intentie buna si o calitate a vointei de a produce binele (ce devine astfel un bun fara calificare adica aflat deasupra oricarui alt bine intrucatizvoraste din insasi vointa si intentia agentului) si isi va implini datoria pe care o are (asa dupa cum este cunoscut ca are) cu competenta pe care datoria i-o cere, atunci rezultatelenu pot fi altele decat bune. Iar aceasta inseamna deontologica face bine (ceea ce devine fundamentulfilozofical deontologieioricarear fi aplicatia acesteia, fie ea deontologia medicului, avocatului, politistului, expertului, etc. in exercitiul datorieiprofesionale). Deontologia se centreaza pe valorile individuale ale mediculuisi actiunile sale ce sunt deopotriva indreptate sprea pastra valorile individuale ale pacientului. Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta, staruinta, dedicatie datoria ce o are de implinit o persoanacare se afla in exercitarea datoriei sale reprezinta diligenta. Astfel diligenta devine o datorieextinsa.
MoralitateaKantiana este bazatape constructia imperativului categoric, o constructie rationala-logica a caii binelui, a aflarii binelui ce sta la baza eticii si care se regaseste in datoriei de a-si exercita datoria si a implini datoria. Prima premiza (Prima maxima principiul universalitatiilegislatieimorale): o actiune este morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi considerata morala de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentul insusi A doua premiza (Maxima a doua- principiul demnitatiiumane): o actiune este morala atata timp cat aceasta actiune nu trateaza oamenii (nici pe sine nici pe ceilalti) mai ales ca pe simple mijloace pentru atingerea unui scop ci chiar ca pe scopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt si intr-o mai mica masura spre propriul beneficiu Concluzia (Maxima a treia- principiul autonomiei). Actionand in conformitate cu primele doua premize agentul devine deopotriva (1) legislator, (2) subiect al propriilor legi dar si (3) suveran administrator al legilor intr-o lume in care toti oamenii (cu totii) sunt autonomi si liberi adica egali.
O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune ci pentru ca e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea va straluci ca un giuvaer, ca o valoare in sine (Imm.Kant). Astfel rezulta ca binele nu se regaseste in rezultatul actiunii ci in calitatea vointei si exercitiul datoriei spre a atinge acel rezultat (in actiunea insasi). Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) actiunii devin irelevante pentru a defini moralitatea actiunii intrucat sunt necontrolabile la momentul actiunii si nu pot exprima binele la momentul in care alegerea acestuia (calea binelui) era definita doar de catre calitatea vointei si diligenta actiunii (sarguinta efortului). Valoarea morala a actiunii nu decurge astfel din consecintele sau rezultatul pe care actiunea o produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in calitateavointei agentului (fapta buna pentru motivul bun) si diligenta pentru mijloacele corecte (sarguinta pentru a alege mijloacele corecte) si care deopotriva conduc actiunea agentului. Astfel responsabilitatea mediculuirevine pentru calitateavointei sale si alegerea mijloacelor actului medical dar nu si pentru rezultatele ori consecintele actiunilor ce sunt intreprinse in exercitiul datoriei implinite cu diligenta.
Etica binelui in deontologie reiese astfel ca fiind o etica a datoriei si care devine o prelungire a eticii virtutii intrucat ea fiinteaza si este adusaspre finalitate ca o obligatie morala (o datorie) de catre individ (agent). Astfel comportamentul deontologic este acel comportament fata de care se poate demonstra implinirea binelui asa dupa cum era cunoscut si acceptat de catre toti ce respecta aceleasi valori. In deontologie binele se cauta in persoana agentului si in actiunea sa realizata cu implinirea datoriei (binele deontologic) spre deosebire de consecintialism in care binele se cauta prin forma sa finala de manifestare exprimata prin calitatea consecintelor/rezultatelor (binele teleologic) si a utilitatii lor comune (utilitarianism)
Dar rezultatul actiunii provine ca rezultat nu numai prin efortul virtutilor si actiunilor agentului dar si prin actiunea coincidenta, sinergica ori antagonista cu acestea si a altor cauze si conditii (ce nu depind decat partial de agent) Astfel rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatiivointei si implinirii datoriei asa dupa cum era cunoscuta, dupa cum a fost exercitata cu diligenta, adica sa interactioneze cu cauze ori conditii independente de vointa si controlul agentului. Din perspectiva consecintialista insa agentul fiind atras in raspundere cu privire la binele produs prin prisma rezultatului ramane in raspundere si pentru ceea ce nu se afla in controlul sau la momentul actiunii dar care a devenit rezultat al actiunilor sale. Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in raspundere pentru orice nu este util si/sau nu este dorit de catre pacient sau de catre binele public, independenta sa profesionala fiind limitatade actiunea intereselor pacientului individuale- /publice. Sau invers orice este util si dorit pacientului poate deveni o obligatie morala pentru medic (ceea ce ii limiteaza acestuia libertatea individuala). Din perspectiva deontologica medicul poate fi atras in raspundere numai in raport cu cele ce s-au aflat in controlul sau, fata de datoria neimplinita fata de pacientul sau binele acestuia, printr-o calitate inferioara a vointei de a face bine si un exercitiu al datoriei sub standardele cunoscute ale datoriei implinite.
Valori (personale, culturale) Datorie (obligatie morala) Comportament, gandire, actiune Datorie (obligatie morala) Rezultate Teorii ale virtutii (CUM TREBUIE SA FIU?) Teorii ale datoriei Deontologice : -datoria suprema catre datorie -datoria ipotetica -prima facie- Teorii ale datoriei Teleologice : -consecintialism, utilitarianism Teorii ale datoriei (CE TREBUIE SA FAC?) Principlismul (principiile bioeticii) (CUM TREBUIE SA FAC?)
Catre pacient si societate Virtuti ale medicului Onorabilitate (profesionala, individuala) Empatie, umanitate Loialitate Datorie Competenta Fidelitate Profesionalism Confidentialitate Proprii valori Catre sine
Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspunderea agentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical (raspunderea in medicina). Nu fiinteaza in momentulactiunii medicale o datorie fata de rezultat(cu exceptia actului medical sub contract) intrucat mediculnu poate fi facut raspunzator pentru ceea ce inca nu s-a intamplat(rezultatul) oripentru cauze ce nu se aflau sub controlul sau. Respectarea dentologieiactului medical, a normelor deontologice, plaseaza medicul in respectul moralitatiidar si a legalitatii actului medical. Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala silegala. Moral este responsabilin relatie cu normelemoralitatii comportamentului- in practica (Coduldeontologic/codul etic) Profesional in relatie cu normelede buna practica (ghidurile profesionale, cunoastereastiintifica unanim acceptata) iar Legal in raportcu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar drepturidar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari. Posibilele conflicte isi aflarezolvareain practicaprincipiuluideontologic dupa care Sanatatea pacientuluimeu este principala mea indatorire.
Exercitiul datoriei Datoria este o obligatie morala. Poate fi: asumata sau neasumata impusa sauautoimpusa Datoria implica loialitate si onoare (integritate): in orice situatie de conflict interesul pacientului primeaza si auto-interesul medicului este secundar Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire, Declaratia de la Geneva 1948 Profesionalism Competenta Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand) [https://en.wikipedia.org/wiki/parable_of_the_good_samaritan]
Mai intai oamenii au gandulsidorintabinelui pentru celalalt (benevolenta exclusiv o virtute-) si apoi dorintade a face bine (beneficentaca virtutein stadiulde intentie) Obligatia morala datoriade a face bine (beneficentaca si calitate a vointei stadiulde intentie) Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentuluimoral) datoriade a face bine(beneficentaca exercitiu al datoriei-stadiul de actiune) Benevolenta (bene= bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia(dorinta) de a face binebine (intentia buna) Beneficenta (beneficentia/beneficentiae= bunatate; benefactum, bene= bun; facere = a face; beneficus = beneficiu, lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate, caritate. Beneficenta constituie o virtute (calitate de caracter) dar si o datorie(obligatie morala). Elementele beneficentei (conceptullarg al beneficentei, Wiliam Frankena, 1964): 1. a nu face rau (non-maleficenta) 2. a opri raul 3. a indeparta raul 4. a preveniraul 5. a face bine Conceptul ingust al beneficentei, James Childress, 1970
Documente care reglementeaza moralitatea actului medical si astfel indirect legalitatea actului medical Asociatia Medicala Mondiala (WMA) * este organizatia mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi Mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii profesionale. In acest sens si-a asumat sarcina formularii si actualizariicodurilor, normelor morale si regulamentelor menite sa indrume medicii spre a cauta si gasi binele pacientului lor, urmarind sanatatea pacientuliu ca principala indatorire. Since it was founded in 1947, a central objective of the WMA has been to establish and promote the highest possible standards of ethical behaviour and care by physicians. In pursuit of this goal, the WMA has adopted global policy statements on a range of ethical issues related to medical professionalism, patient care, research on human subjects and public health. WMA Council and its standing committees regularly review and update existing policies and continually develop new policy on emerging ethical issues. The WMA serves as a clearinghouse of ethics information resources for its members and cooperates with academic institutions and global organizations concerned ethical matters, as well as individual experts in the field of medical ethics. The WMA has adopted numerous policies that are recognized internationally as the global ethical standard for the topics they address. The following selection represents some of the most important ethics policies of the WMA **. Printre actele emise de WMA se numera: Declaratia de la Geneva, 1948 Codul de la Nuremberg, 1949 Codul International al Eticii Medicale, 1949 Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pesubiecti umani Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie, 1987 Declaratia cu privire la drepturilepacientuluilisabona, 1981, etc. *http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html (accesat 10.03.2014): aveti listate dupa prima litera a documentului toate documentele care reglementeaza moralitatea practicii medicale pe teme. ** http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
Declaratia Drepturilor Pacientului, Asoc. Medicala Mondiala, Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in 2005: Preambul: Ori de cate ori legislatia, actiunile guvernamentale sau oricare alte administratiiori institutii neaga drepturile pacientului, medicii vor lua masurile potrivite pentru a le asigura ori a le restaura. Principii. 1. In circumstante in care o alegere trebuie facuta intre pacientii care pot beneficia de un anume tratament care se afla intr-o limitare a disponibilitatii sale, toti pacientii sunt indreptatitila o selectie justa pentru acel tratament. Alegerea trebuie sa se bazeze pe criterii medicale si sa fie facuta fara discriminare. Codul International al Eticii Medicale, AMA, 1948, prevede ca: Un medic datoreaza pacientului sau loialitate completa. Declaratia de la Geneva: Sanatatea pacientului meu este principala indatorire Declaratia privind promovarea sanatatii AMM (WMA), Bali 1995: Art. 1. Medicii practicieni si asociatiile lor profesionale au o datorie etica si responsabilitate profesionala de a actiona in cel mai bun interes al pacientilor in orice moment si sa integreze aceasta responsabilitate largind preocupareasi implicarea lor in promovarea si asigurarea sanatatiipublicului). Codul deontologicla medicului din Romania, 2012: Binele pacientuluieste deasupra binelui societatii si stiintei
Codul de Nuremberg (1947) (http://archive.hhs.gov/ohrp/irb/irb_appendices.htm#j6 ) http://www.lifeissues.net/writers/irv/irv_214needtoknow.html) Consimtamantul voluntar al subiectului uman este esential. Experimentul trebuie condus astfel incat rezultatele sale sa fie fructuoase pentru binele societatii, fara a putea fi obtinute pe alte cai sau metode de studiu si fara a fi intamplatoare si nenecesare in natura lor. Experimentul trebuie sa fie construit si sa aiba un design bazat pe experimente pe animale si cunoasterea istoriei naturale a bolii sau problemei aflate in studiu astfel incat rezultatele sa justitifice experimentul. Experimentul trebuie sa fie condus astfel incat sa evite orice suferinta fizica si psihica care nu este necesara si orice vatamare. Nici un experiment nu va realizat atunci cand existaa priori convingerea ca moartea ori debilitatea va decurge cu exceptia, poate, a acelor experimente in care chiar medicii devin subiecti. Gradul de risc nu va depasi niciodata valoarea umanitariana a scopului experimentului. Pregatirea adecvata trebuie sa fie realizata o data cu punerea la dispozitie a masurilor adecvate pentru a proteja subiectulsupus exprimentuluiimpotriva oricaror posibilitati chiar si indepartate de dizabilitare ori moarte. Experimentul trebuie sa fie condus stiintificde catre persoane calificate. In timpul cursului experimentuluisubiectul uman trebuie sa aiba libertatea sa opreasca experimentuldaca a atins starea fizica si mentala in care continuarea exprimentuluuiii apare lui ca fiindimposibila. In timpul cursului exprimentuluiomul de stiinta in raspundere trebuie sa fie pregatit sa opreasca si sa termine exprimentulin orice moment daca apreciaza cu buna credinta, abilitati superioare si judecata adecvata ca o continaure a experimentuluiar putea produce vatamarea, dizabilitatea ori moartea subiecului supus experimentului.
Declaratia de la Geneva, 1948, Adoptata dupa Codul de la Nuremberg, 1947 Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale: Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii. Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine. Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate. Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea indatorire. Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit. Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale. Colegii mei vor fi surorile si fratii mei. Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex, nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa intervina intre datoria mea si pacientul meu. Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana. Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile, nici chiar sub amenintare. Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare»
CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE Datoriile medicului in general 1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentinela cel mai inalt nivel comportamentul profesional fata de bolnavi. 2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul propus. 3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare. 4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana. 5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie. 6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari pacientului sau a prescrie produse medicale specifice. 7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical. 8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale. 9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat. 10. Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale in spre binele pacientilor si a comunitatii. 11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale. 12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.
Datoriile medicului fata de pacient 1. Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana. 2. Datoreaza pacientuluisau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor sale medicale. 3. Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientul catre un alt medic care are abilitatea necesara. 4. Va respecta dreptul pacientuluila confidentialitate. 5. Este etic sa divulge informatiaconfidentiala atunci cand pacientul consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintare iminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintare poate fi indepartata numaiprin incalcarea confidentialitatii. 6. Va acorda activitate medicala de urgenta ca datorie umanitara, pana cand se va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau. 7. Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are deplina cunostiinta de aceasta situatie. 8. Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatare fata de pacientul sau actual.
Datoriile medicului fata de colegi 1. Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-ar dori ca acestia sa se comporte fata de el. 2. Nu va submina relatia pacient-medic a colegilor in scopul de a atrage pacientii. 3. Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in ingrijirea aceluiasi pacient. 4. Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la informatia necesara
Documente ale eticii normative profesionale LECTURA OBLIGATORIE CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România, EMITENT: COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA. PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012 [http://www.cmb.ro/legislatie/coduldeontologic/cod.pdf] DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948 CODUL DE LA NUREMBERG, 1949 CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949 http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici) LECTURI RECOMANDATE Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie, 1987 Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981 http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
Asociatia Medicala Mondiala, WMA, puncte de vedere, recomandari, luari de pozitie fata de problemele medicilor http://www.wma.net/en/40news/20archives/2015/2015_11/index.html (26.04.2016) A comprehensive programme to harness the potential of the world s doctors to reduce health inequality is published today by the World Medical Association. The report* by the WMA s President Sir Michael Marmot shows how doctors can advocate and work towards reducing the wide and persistent health inequities that are found across the world. It cites a growing body of evidence which suggests that health professionals, and the health care system have the levers and influence to improve health for the global population. Sir Michael lists a catalogue of examples from around the world to demonstrate the powerful effect of doctors working at all levels to tackle health inequality. His report says that doctors have a responsibility to advocate on behalf of patients and this responsibility could be achieved by better integrating the social determinants of health into the everyday work of doctors the world over. It sets out a strategy for the WMA and its 112 national medical associations, providing practical approaches for medical professionals and their associations to incorporate the social determinants of health in their everyday practice and broader societal roles. Today s report is published as leaders of the medical profession gather in Buenos Aires for the WMA s Council meeting this week (Thursday-Saturday). Tomorrow Sir Michael is meeting the Argentina Health Minister Dr. Jorge Lemus and Dr. Jorge Coronel, President of the Medical Confederation of Republic of Argentina, to discuss
Despite the global trend of increased life expectancy, large differences in health outcomes and life expectancy can still be seen. There are clear differences in health between social groups in all countries. The lower an individual s socio economic position the higher the risk of poor health and the greater the likelihood of premature death. People s health is shaped by the conditions in which they are born, grow, live, work and age. And it is inequities in power, money and resources that give rise to these conditions. It is clear that doctors, NMAs and the WMA have a key role in tackling health inequality internationally, at a national level, at the local level, and for individuals and their families. Doctors witness these inequalities in their hospitals and surgeries every day. These grotesque levels of health inequality are unnecessary and avoidable and reducing them is a matter of social justice. To do this effectively it is essential to bring the health of lessadvantaged people closer towards the level of the most-advantaged by tackling the root causes of inequalities. What this report does is set out for the first time wide-ranging guidance to equip doctors with the necessary skills to tackle health inequity. It shows that there are significant actions that health professionals can take to help improve the conditions in which people live. I hope this will inspire them to take the agenda forward by encouraging them to shift their focus.
(28.03.2016) Concern that refugees fleeing to Europe are receiving inadequate health care has been expressed by the World Medical Association. We appeal to the national leaders to put the needs of the individuals at the heart of this mass migration. Their needs for housing, food, regular medical care and simple dignity have been largely overlooked so far. As physicians we have a duty to speak out about the risks to the health of these desperate people. We are concerned about the social determinants of health, illness prevention, the availability of health care and other areas to prevent abuse, neglect and exploitation.'
Despre Implicarea medicilor in pedepsirea unor persoane condamnate in Iran (13.03.2015) Despre decizia Com. Nat. Unite asupra Drogurilor Narcotice privind includerea ketaminei in lista drogurilor controlate (06.03.2015) O atentionare guvernelor pt. a nu bloca activitatea corpului profesional al medicilor (26.02.2015) The case in Turkey has been a shame for a democratic nation with a rich cultural heritage. It has been an assault on humanity and an attack on the autonomy of our profession. The Turkish people can be proud of their doctors, lawyers and judges who live up to values of justice and humanity and who withstand the forces of intimidation and segregation. Physicians must be able to practise their profession without any fear or intimidation in Turkey and in all other parts of the world. They should be able to help anybody anywhere without any distinction.
Implicarea medicilor sub amenintarea ISIS in recoltarea de tesuturi siorgane umane pt. a finanta nevoia de resurse materiale cu care sa alimenteze actiuni teroriste (20.02.2015) (26.01.2015) International Hospital Federation (IHF) si International Generic Pharmaceutical Alliance (IGPA) si WMA isi cresc eforturile pentru a intreprinde actiuni spre binele a milioane de pacienti, asistente, medici, spitle, unitati de cercetare cu privire la dezvoltarea de produse farmaceutice generice in scopul unei ingrijiri medicale superioare. (13.12.2014) toate formele de tortura in care sunt implicati medicii, The WMA has a clear commitment, as stated in the WMA Declaration of Tokyo, on prohibiting physicians from participating in, or even being present during, the practice of torture or other forms of cruel, inhuman or degrading procedures. (11.11.2014) aniversarea a 50 de ani de la prima Declaratie de la Helsinki.
(11.10.2014) Noi ghiduri cu privire la practica chirurgiei cosmetice, Durban, South Africa, s-au adresatobservatiicu privire la lipsa de reglementaremai ales la copii, tratamente cu riscuri, uneori mutilante. The guidelines say: Body image affects a person's self-esteem and mental health and is an integral part of a person's overall health and well-being. However, media images of perfect bodies have become the norm, causing some people, to develop unrealistic and unhealthy body images. Medici suntdescurajatisa promovezeaceste modelesi sunt chemati sa puna cel mai bun interes al pacientuluisi sanatatea lor deasupra oricarui alt interes. (10.10.2014) impartialitatea medicilor in cadrul conflictelor armatedin ce in ce mai numeroase. Our current world is going through a dramatic increase of armed conflicts in which the values of our association are permanently violated. Impartiality remains an inescapable ethical value, as much in our schools as in our administrations and our hospitals. This impartiality is the guarantee for a deep respect for all cultural differences and the negation of all kinds of fundamentalism. (26.05.2014) o mai buna sustinerepentru ingrijirea paliativa It is the ethical duty of physicians to alleviate pain and suffering. Palliative care is fundamental to improving people s quality of life and well-being. It is a matter of human dignity and human rights. Etc. a se cauta pe website http://www.wma.net/en/40news/20archives/2015/2015_11/index.html
CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România MO nr. 298 din 7 mai 2012 VALORI MORALE CARE NORMEAZA MORALA PROFESIONALA IN MEDICINA CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic ART. 1. Scopul şi rolul profesiei medicale. Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane (valori: a face bine beneficenta-, a nu face rau, respect, demnitatea omului, reparatie, etc.) ART. 2 Nediscriminarea (valori: justitie, egalitate, respectul unicitatii si valorii fiintei umane, respectul demnitatii umane) ART. 3 Respectul demnităţii fiinţei umane ca valoare fundamentală a corpului profesional (valori: respectul unicitatii si valorii fiintei umane, autonomia) ART. 4 Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane asupra societăţii ori ştiinţei (beneficenta, a nu face rau -non-maleficenta-, respectul demnitatii umane, valoarea fiintei umane, empatie, datorie, justitie, etc.)
ART. 5 Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită (justitie, beneficenta) ART. 6 Independenţa profesională (valori: beneficenta, incredere, responsabilitate) ART. 7 Caracterul relaţiei medic-pacient, exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă (valori: a face bine, a nu face rau, responsabilitate, empatie, reparatie,auto-prefectionare, etc.) ART. 8 Obligaţia diligenţei de mijloace; sa se asigura ca decizia este corectă iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport de condiţiile concrete (valori: datorie, obligatie morala, a face bine, a nu face rau, autonomie, independenta profesionala) ART. 9 Principiul specializării profesionale (valori: responsabilitate, a face bine, a nu face rau, justitie, respectul demnitatii umane) ART. 10 Respectul faţă de confraţi abţinându-se să-i denigreze ori să aducă critici cu privire la activitatea profesională a acestor (valori: responsabilitate, justitie, autonomie, a face bine, a nu face rau,, respectul demnitatii umane, etc.)